Durerea provocată de dispariţia prin moarte a unui membru al comunităţii nu poate fi atenuată decât prin încercarea de a face o legătură între lumea de aici şi cea de dincolo în cadru unui ceremonial funerar. Această legătură se stabileşte printr-un cântec ritual funerar, ca dialog cu cosmosul, reprezentat prin zorile personificate, cărora li se cere aici, oprirea timpului până ce se vor găti cele necesare pentru călătoria mortului.