Maria Crișan

CATO MAJOR/ CATO MARCIUS PORCIUS (234-149 î.Ch.) mărturisitor al străvechimii scrierii la Geţi

De | 2016-10-06T11:38:53+00:00 22 iunie 2016|

Cato Maior este scriitor și politician roman de renume din secolele III-II î. Ch. În lucrarea sa Origines, azi pierdută (?), deși citate lungi s-au păstrat în De verborum significatu (Despre sensul cuvintelor) a lui Sextus Pompeius Festus și în autorul medieval Bonaventura Vulcanius De litteris et lingua Getarum sive Gothorum” (Despre literele și limba geților sau a goților) unde spune că dacii aveau un sistem de scriere înainte de fondarea Romei, adică înainte de 753 BC. Autoarea arată, de asemenea, că la Carolus Lundius, scriitor suedez din secolul 17, în Zamolxis, primul legiutor al geților, se mentionează că Dacii au primit alphabetul lor de la Uriași, cu mii de ani în urmă după cum se arată pe o piatră aflată în Muzeul de Arheologie din Uppsala.

IMPORTANŢA GEOGRAFIEI ISTORICE. ISTORIA ESTE, ÎNAINTE DE TOATE – GEOGRAFIE! (Jules Michelet)

De | 2016-06-22T13:48:45+00:00 23 martie 2016|

Autoarea şi-a propus şi a reuşit să evidenţieze erorile grave săvârşite de către editori şi de către traducătorii operelor de exil TRISTIA şi PONTICA ale surghiunitului Publius Ovidius Naso (Sulmona 43 Î.C. - Cetatea Albă, 17 d.C ). Autoarea a subliniat greşelile comise de traducători, începând cu filologul clasic Teodor Naum, care a falsificat toate toponimele şi hidronimele; exegezii, unii din ei, deşi filologi clasici, s-au orientat nu după textul latinesc, adică spusele lui Ovidiu, ca martor ocular al tuturor realităţilor din ţinutul unde petrecuse ultimii ani de viaţă ~ 10, şi foarte conştient de supravieţuirea lui peste veacuri, şi o afirmă cu toată trăinicia, nu a sacrificat niciodată un element real de toponimie/ hidronimie pe altarul metaforei... cum a fost acuzat, inclusiv de către T. Naum, care, prin falsificările textului, a negat esenţa geografiei istorice: românii au preţuit însă textul traducătorului T. Naum şi nu afirmaţiile sincere, oneste, de la înălţimea Heliconului, unde îi era locul, şi Ovidiu o spusese direct, ca în faţa unui Tribunal al Lumii.