Clădirea în sine, din Piaţa Unirii nr. 28, este monument istoric, fiind cunoscută sub numele de Casa Maucksch-Hintz, după numele primului farmacist privilegiat al oraşului, Tobias Maucksch, cel care a iniţiat decorarea Officinei şi a lăsat manuscrise importante în domeniu, şi după numele ultimei familii de farmacişti, Hintz.
Se păstrează, în mare, şi structura încăperilor vechii farmacii. Sala cea mai decorata, Officina, este locul unde se vindeau medicamentele şi unde se trata cu clienţii. Sălile de depozitare, unde publicul nu avea acces, sunt folosite astăzi pentru expunerea colecţiilor de balanţe, dulapuri farmaceutice, cărţi şi vase farmaceutice. Laboratorul este reconstituit la subsol, unde accesul curioşilor era uşor restricţionat şi secretele meseriei erau păstrate cu stricteţe. Ultima sală, care probabil nu făcea parte din farmacia iniţială, este folosită pentru colecţia separată de aparatură medicală ce completează expunerea.
Decorul cel mai important al Officinei constă din pictura de pe boltă, realizată imediat după mijlocul secolului al XVIII-lea. Este un exemplu rar de pictură barocă laică din Cluj, decorul fiind adaptat funcţiei spaţiului: în medalioane sunt simboluri ale farmaciei precum şerpii lui Esculap pe Copacul Vieţii, cocorul cu piatră în gheare, simbol al vigilenţei, şi cornurile abundenţei, simbol al bunăstării, al binelui, prin extensie şi al sănătăţii. Un alt element de decor constă din piesele de mobilier şi din numeroasele vase farmaceutice. Acestea din urmă impresionau prin formă, decor şi inscripţiile în limba latină care dovedeau erudiţia farmacistului. Desigur, signaturile acestea aveau în principal rolul de a indica conţinutul, fie ingrediente farmaceutice fie preparate intermediare, precum baze pentru unguente sau elixire. Vasele farmaceutice erau realizate din diferite materiale, ceramică, sticlă – transparentă sau lactată, pentru a proteja conţinutul de razele soarelui, sau – expuse în sala următoare – vase din lemn.
Camera materialelor era principalul spaţiu de depozitare al vechii farmacii. Nu era nevoie de decoruri, deoarece doar farmacistul şi asistenţii săi aveau acces aici. Se păstrează dulapul mare încastrat al farmaciei Hintz, în care sunt expuse vasele din lemn, cele mai multe folosite pentru depozitarea pulberilor vegetale. În centru sunt expuse o serie de balanţe şi cumpene de mână, folosite pentru cântărirea ingredientelor, dar puteţi încerca şi colţul interactiv, mirosind şi ghicind o serie de condimente utilizate iniţial ca leacuri.
În camera materialelor sunt prezentate şi două dulapuri farmaceutice baroce, unul cu decoraţie simplă, vegetală, iar celalalt complex, ilustrând etapele vieţii, de la copilărie, la tinereţe, maturitate şi până la sfârşitul inevitabil – care putea fi amânat cumpărând medicamente de la farmacie! Decorul de tip Memento mori, uşor macabru, era de fapt un alt mod de a încuraja vânzările. Această piesă de mobilier provine probabil dintr-o Officina, fiind prea importantă pentru un simplu spaţiu de depozitare.
Laboratorul farmaceutic este amenajat la subsol, accesul – destul de dificil – făcându-se din colţul Camerei Materialelor. Deşi subsolul este partea cea mai veche a clădirii, cu ancadramente renascentiste şi chiar monumente epigrafice romane refolosite, nu este sigur că a fost vreodată folosit ca laborator, ci poate doar ca spaţiu de depozitare al vechii farmacii. Problema principală nu este accesul, care nu se ştie cum se realiza la început, scările de astăzi fiind instalate în anii 1970, ci evacuarea fumului (rezultat inevitabil al folosirii sobei pentru o serie de operaţiuni farmaceutice) şi ventilarea deficitară a pivniţei. In plus, la naţionalizare, laboratorul se afla deja la parter.
La subsol sunt reconstituite două săli, una de depozitare şi una de lucru propriu-zis. Aceasta din urmă conţine reconstituirea unei sobe farmaceutice dar şi diferite aparate şi ustensile originale din vechile farmacii transilvănene: un alambic, o retortă, mai multe baloane de sticlă şi creuzete – tipuri moştenite din alchimie -, percolatoare, mensuri farmaceutice (vase gradate) precum şi mojare, vase cu trei picioare şi multe altele. Până la sintetizarea chimică a ingredientelor, prepararea medicamentelor implica operaţiuni relativ simple precum mărunţirea, fierberea, distilarea, macerarea şi percolarea a diferite plante, minerale şi substanţe de origine animală.
Sala cărţilor era iniţial un alt spaţiu de depozitare, apoi chiar laboratorul farmaciei moderne, dar astăzi această sală este folosită pentru expunerea unei părţi din colecţia de carte şi documente, dar şi a unor exponate extrem de populare. În vitrina de sol sunt prezentate două dintre manuscrisele de secol XVIII ale farmacistului privilegiat Tobias Maucksch, iniţiatorul decorurilor şi al primelor acţiuni de marketing din vechea farmacie – el recomanda de exemplu oferirea de cadouri doctorilor din oraş cu ocazia sărbătorilor, pentru ca aceştia să trimită apoi pacienţii cu reţete la farmacia sa. Astfel de cadouri constau din zahăr alb, cafea sau lămâi, produse exotice extrem de apreciate şi la modă în perioada respectivă. Sunt expuse, mai apoi, diferite tipărituri utilizate de către farmacişti, de la scrieri antice şi culegeri de aforisme, la lucrări specializate precum farmacopei, enciclopedii pentru farmacişti, şi dispensatorii, reţetare cu indicaţii de preparare a medicamentelor.
Dintre exponatele celebre, în această sală puteţi descoperi sticluţele în care se vindea odinioară Elixirul Dragostei şi reţeta acestei băuturi afrodiziace, precum şi un preţios cufăr farmaceutic, un fel de trusă de prim ajutor, care îi însoţea pe nobili în numeroasele lor călătorii prin Transilvania şi in străinătate. Tot în această sală sunt expuse o serie de vase farmaceutice din sticlă cu simboluri alchimice, însemne care trădează trecutul comun al alchimiei, iatrochimiei şi farmaciei, şi care indică diferite categorii de substanţe. Cel mai frecvent folosit simbol alchimic este cercul cu o cruce dublă deasupra, însemn pentru PULVERIS, pulbere.
Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj incorporează şi expune într-o sală separată, care nu făcea parte din vechea farmacie, un deosebit lot de piese care reflectă istoria aparaturii medicale clujene. Colecţia de aparatură medicală cuprinde ca. 500 de obiecte folosite în spitalele şi cabinetele clujene de la sfârşitul secolului al XIX-lea până în anii 1970-1980. Expunerea este grupată pe specialităţi medicale (stomatologie, oftalmologie, ginecologie şi neo-natologie, fizioterapie, radiologie etc.). Printre piesele cele mai valoroase se numără probabil cel mai vechi electrocardiograf din România (de tip Einthoven cu un singur canal, produs în anul 1915 la Paris), aparate Röntgen din anii 1915-1920, vechi microscoape, precum şi instrumentar medical divers şi planşe medicale.
Donaţia cea mai consistentă a fost primită în anul 1997 de la Prof. Dr. Pompiliu Manea, dar acesteia i se adaugă o serie de alte obiecte donate de-a lungul timpului de către medici şi diferite alte persoane.
Mai multe date despre vizită şi exponate la http://farmacluj.blogspot.ro
