Reforma unei mentalităţi. Nil Dorobanţu şi Zeitgeistul modern(ist)

De

Dincolo de contemplarea îndurerată a „veacului deşertăciunilor”, în care doctrina pseudo-ştiinţifică a lui Darwin se legitimase şi fusese acceptată drept adevăr, în care ştiinţa dorea să înghită, sub acuze penibile, orice manifestare teologică, militând simultan pentru adevăr complet şi libertarea exprimării ideilor; dincolo de observarea paradoxului ridicol şi punibil în care se înscrie societatea decăzută moral şi etic, dar cu pretenţia de a fi „mai bună ca oricând” şi dincolo de evidentele, radicalele mustrări pe care le aduce întregului edificiu social secularizat (impregnat de rebuturile politicii extremiste, reminescenţele de arivism şi de laşitatea silenţioasă generată de sistemele totalitare), părintele Nil Dorobanţu intuieşte un pericol mult mai sensibil, mai adânc, dar care, în esenţă reprezintă epicentrul amplului seism socio-moral: alterarea gândirii teologice, modificarea termenilor primordiali ai relaţiei cu Dumnezeu şi, mai grav, distribuirea acestora sub forma parametrilor reali, raţionali şi competenţi ai „noii teologii”. În cartea „Dumnezeu în natură”, părintele Nil reuşeşte să demonteze şi să divulge erorile de facto ale umanităţii secolului al XX-lea şi, mai pregnant, al celui care îi urmează.

JUSTIȚIA ȘI PROVERBUL ROMÂNESC

De

O sursă importantă a obiceiului juridic a constituit-o la majoritatea formaţiunilor sociale primare legitatea mitică, despre care vorbeşte pe larg Romulus Vulcănescu. Aceasta era fixată sub forme unor povestiri/mituri, în care intervenţia divină era vizibilă şi tocmai aceasta dădea normei juridice transmise astfel forţă indiscutabilă şi aplicabilitate necontestată. Divinităţile erau considerate generatoare de mituri, sau, mai bine-zis faptele şi poruncile lor constituiau materie-primă din care se alcătuiau miturile, iar bătrânii înţelepţi ai comunităţilor gentilice, respectiv obştilor săteşti „dătători de legi şi datini“, plămădeau miturile, le transmiteau comunităţii şi vegheau la respectarea lor.

Despre binețe și bunici

De

Autoarea retrăiește inițierea în rânduiala tradițională românească pe care bunicii din partea mamei i-au făcut-o pe durata copilăriei. Modul de trai și bunul simț ancestral românesc: o conectare la însăși firea lucrurilor prin veriga ce o reprezintă fiecare copil pentru continuitatea neamului.

Veac(uri) la hotarul sufletului românesc

De

Autorul face o scurtă trecere în revistă a unor evenimente foarte importante ce țin de spiritualitatea și cultura românească, evenimente uitate sau, după caz, aruncate în uitare. Un învățător e necesar devenirii în orice moment al vieții; înființarea unei asociații a învățătorilor e un reper cultural și spiritual de marcă pentru un neam întreg. Pentru trecutul și prezentul neamului și cu atât mai vîrtos pentru viitorul românesc. Tipurile de evenimente pomenite de autor aici încă ne hrănesc pe noi, românii, cu energii de viață, elevate, de tipul celor pe care nu prea mai reușim să le producem, noi contemporanii. Să luăm aminte!

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița – 600 de ani de istorie și spiritualitate românească

De

Biserica Ortodoxă ”Sfântul Nicolae” din Ribița a fost sfințită conform pisaniei, în data de 15 iulie 1417. Ea este declarată monument istoric și inclusă pe lista monumentelor de Patrimoniu European. Picturile existente aici, picturi realizate la începutul secolului al XV-lea care ulterior au fost acoperite cu straturi succesive de var, au o valoare artistică deosebită, ele îmbinând tehnici de pictură specifice goticului occidental, dar mai ales bizantine, impregnate de un specific național românesc. Totodată, trebuie subliniată valoarea teologică a scenelor religioase prezente aici, deoarece multe dintre scenele biblice au o abordare inedită: Buna-Vestire, Nașterea, Învierea, Cina cea de taină, etc.
Aceleași picturi, conform specialiștilor care le-au studiat în ultimul secol, au o importantă valoare documentară pentru perioada respectivă, care este săracă în informații. Astfel, tabloul votiv zugrăvit pe peretele sudic, în care apar ctitorii bisericii, cnezii de Ribița cu familiile lor, aduce în fața cititorului o epocă îndepărtată, despre care documentele cancelariei maghiare vorbesc foarte puțin.
Este foarte important faptul că biserica a străbătut aproape nemodificată șase veacuri din istoria zbuciumată a Ardealului, fiind un document, o mărturie a dăinuirii noastre pe aceeași vatră sfințită cu sânge de generații întregi de români. Ea ne confirmă faptul că la 1400 exista aici o puternică comunitate ortodoxă, o comunitate care a avut forța economică să înceapă și să termine o asemenea lucrare, de mare amploare pentru acele vremuri.
Biserica de la Ribița reprezintă singurul ansamblu iconografic bizantin din Transilvania secolului al XV-lea, păstrat integral. Însă acest ansamblu iconografic este departe de a-și fi desvăluit toate secretele, departe de a fi restaurat. În ultimii ani s-au făcut pași mici în încercarea de restaurare a picturilor, lucrându-se de fapt doar la decaparea lor, care nu a fost nici până acum realizată în totalitate.
De aceea, ultimele concluzii vor putea fi trase doar atunci când întreaga pictură va fi scoasă la lumină și restaurată corespunzător. Atât fresca de la Ribița cât și cercetările de arhivă, încă mai pot aduce informații importante despre cnezii de Ribița, despre istoria zonei.

TIMP STRĂVECHI

De

Autorul, etnofotograf, surprinde modalități viața în modalități de exprimare complex publică – momentele importante ale anului și, în general, ale trecerii prin lume. Demersul de educație vizuală este evident și reușit

FONDUL ARHIVISTIC PERSONAL DR. ȘTEFAN ODOBLEJA DE LA ARHIVELE NAȚIONALE MEHEDINȚI

De

Articolul pune în circuit câteva informaţii în legătură cu personalitatea doctorului Ştefan Odobleja, om de ştiinţă român, considerat de o parte a lumii ştiinţifice din România şi chiar din străinătate, adevăratul întemeietor al ciberneticii, precum şi în legătură cu fondul arhivistic personal existent la Arhivele Naţionale Mehedinţi provenind de la această personalitate.

O piesă de teatru pentru neuitarea noastră

De

În regia lui Petru Ionescu după scenariul Silviei Codreanu Teatrul Pod a prezentat la 4 aprilie 2017 în sala Dalles premiera piesei Mislea, camera 4. Femei în închisorile comuniste. În distribuție: Silvia Codreanu (Pazi), Cristina Pleșa (gardiana), Annemary Ziegler (Betina), Mirela Comnoiu (Nana), Cosmina Olariu (Diri), Tatiana Mandraburca (Mica) și Oana Rotar (Dede). Alături de întreaga memorialistică, alături de serialele, colocviile, simpozioanele, conferințele dedicate păstrării memoriei colective despre detenția politică din perioada 1946-1989, piesa e menită (re)deșteptării-învierii populației actuale.

Corul “Preot Ion Ionescu” din Topoloveni – trecut, prezent și viitor

De

Corul “Preot Ion Ionescu” al Casei de Cultură din Topoloveni are o vechime de peste o sută de ani, cu o activitate artistică neîntreruptă până astăzi. Cel care a pus bazele unei formații corale in Topoloveni a fost învățătorul Dumitru Mihalache. Din anul 1947, formația corală a fost condusă de talentatul și neobositul preot Ion Ionescu care, timp de 57 de ani, s-a străduit să ridice nivelul artistic al corului la înălțimi nebănuite. Corul din Topoloveni a concertat cu mult succes atât în țară cât și în străinătate, aducând plus –valoare micuțului oraș de pe malul Cârcinovului. Din anul 2005, corul este condus de preot prof. Ion Isăroiu, care a îmbunătățit repertoriul cu piese corale din muzica corală universală a întinerit formația prin adăugarea de noi membri, astfel încât să poată participa la Festivaluri Naționale și Internaționale, în țară și în străinătate, continuînd cu brio tradiția corală românească. În ultimii 30 de ani, corul a concertat la mai multe Festivaluri din străinătate, ca de exemplu: Polonia, Republica Moldova, Grecia, Italia, Bulgaria, Ungaria, Turcia(Istambul), având în plan să participle și la alte concerte naționale și internaționale.

UN GRUP DE FETE ANGELICE – SÂNZIENELE LA 30 DE ANI DE ACTIVITATE

De

În cele trei decenii de activitate Sânzienele au participat la festivaluri folclorice în ţară şi străinătate, la spectacole artistice alături de nume consacrate ale folclorului românesc, precum şi la filmări ale televiziunilor naţionale şi locale, filmări ce au avut ca specific promovarea cântecului tradiţional.

Bolboși – lăutarii la ei acasă

De

Autorul, vlogger din Grădina Maicii Domnului, cutreieră țara filmînd-o în cea are ea autentic și frumos. Apoi dăruiește lumii rezultatul muncii lui, lucru care aduce bucurie: atît lui, cît și celor care-i vizionează realizările. Model de replicat.

Statu la vase

De

Statu la vase e o datină practicată cu bucurie în Șugag(valea Sebeșului), în a doua zi de Paști, o datină ce contribuie la integrarea noilor familii în comunitatea locală. În acea zi, toate cuplurile care s-au căsătorit în anul precedent însoțite de nași sînt prezentate comunității în curtea bisericii. Cu această ocazie, prietenii și familiile celor proaspăt căsătoriți le fac daruri, de obicei lucruri utile în gospodărie.

MARIA RADNA

De

Prezentul material este realizat în baza următoarei lucrări publicate în două volume: Martin Roos, Maria Radna. Ein Wallfahrtsort im Südosten Europas, Regensburg, Schnell & Steiner Verlag, 1998/ 2004 [Maria Radna. Un loc de pelerinaj în Sud-Estul Europei]. În cuprinsul celor două volume cititorul interesat găsește informații detaliate, iar cercetătorul o bogată listă bibliografică de specialitate.

„Joacă-te în Sălaj”

De

În contextul cultural actual o astfel de inițiativă inovatoare de promovare a patrimoniului local, cu adresabilitate directă și impact puternic în rândul tinerilor datorită tehnicilor uzitate, s-a dovedit a fi nu numai benefică, ci și necesară, cu atât mai mult cu cât accesul la cultura tradițională, și prin aceasta la identitatea noastră, trebuie stimulat și replicat la o scară mai amplă și prin acest tip de opțiuni oferit de Internet.

Biserica monument istoric din Curtea, județul Timiș

De

Biserica de lemn din Curtea, construită în anul 1794, este cea mai spațioasă biserică de acest tip din Banat. A fost declarată monument-istoric și se păstrează într-o stare foarte bună. La această situație a contribuit cea mai recentă restaurare, din anul 2016

1000 DE MOTIVE

De

În regia lui Horia Suru, piesa „1000 de motive” abordează câteva aspecte reprezentative pentru „omul secolului XXI”: rațiunea de a trăi, singurătatea în mijlocul oamenilor, iubirea pentru semeni, impactul atmosferei din familie asupra copilului. Avându-l ca protagonist pe Florin Piersic Jr., spectacolul constituie un prilej de meditaţie asupra rosturilor pe care existenţa le are.

Târgoviște pe harta spirituală a României prin teatru

De

Teatrul Tony Bulandra din Târgovişte îşi doreşte să fie un motor al culturii județului, devenind o instituţie efervescentă, ambiţioasă şi plină de vigoare artistică. Prin colaborările sale încearcă să clădească o nouă imagine a instituţiei în comunitatea târgovişteană și, în egală măsură, pe plan național. Își dorește să redea orașului aura pe care a avut-o timp de mai bine de 300 de ani în care a fost reședința domnească a Țării Românești și a reprezentat un reper politic, economic și cultural.

JACQUES ȘI STĂPÂNUL SĂU – JOS CORTINA!

De

În cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Nou, spectacolul ,,Jacques şi stăpânul său”, în regia lui Cristi Jurcu, a constituit un provocare pentru spectatorul inițiat în sfera literaturii prin demascarea convenției artistice, revolta personajului împotriva autorului, ghidul de receptare oferit în timp ce actorii joacă rolurile.

MUZEUL MEMORIAL „NICOLAE IORGAˮ

De

Autoarea face o trecere în revistă a evenimentului cultural deosebit ce ea avut loc la Muzeul Memorial în perioada 8-10 iunie, lucru de altfel atestat și de prezența unui mare număr de specialiști din domeniu, alături de invitați de marcă – toți prezenți acolo pentru a cinsti memoria marelui cărturar și a muzeelor memoriale din țară.

Colecţia de Istorie a Farmaciei din Cluj-Napoca

De

Colecţia de istorie a farmaciei, parte a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, este găzduită în cea mai veche farmacie publică a oraşului Cluj, atestată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. În secolul al XVIII-lea ea a devenit privată şi şi-a continuat funcţionarea timp de sute de ani, până în perioada comunistă, când a fost naţionalizată (în anul 1949). Timp de câţiva ani spaţiul a fost transformat şi folosit drept covrigărie iar obiectele din vechea farmacie s-au risipit în majoritatea lor. În anul 1954, la insistenţele profesorilor de la Facultatea de medicină şi farmacie din oraş şi pe baza mai multor donaţii private de obiecte din întreaga Transilvanie, în clădire s-a înfiinţat Muzeul farmaciei.

Căsătoria în limba română

De

Limba română arată că instituția căsătoriei este extrem de veche și foarte bine definită la români și la stră-moșii lor. De aceea, deloc întâmplător, peste trei milioane de români au semnat o petiție prin care se cere schimbarea Constituției Țării, stipulându-se fără echivoc că familia, căsătoria trebuie să aibă loc doar între un bărbat și o femeie, cum a fostde cțnd există speța umană. Verbul a se însura provine de la o formă care a însemnat ‘soție’, iar a se mărita provine de la mire < PIE *merio, în timp ce mire și mireasă sânt noțiuni moștenite din proto-indo-europeană, păstrând intact sensul din această limbă mamă. Lingviștii care s-au ocupat de etimologia lexicului limbii latine arată că lat. maritare < lat. maritus ‘soț, bărbat căsătorit’, a rândul său din PIE *meri- ‘mireasă, tânără soție’, prin urmare folosind același procedeu ca și în cazul celor două verbe românești. Verbul a se logodi a fost asociat în mod total neconvingător de anumite forme slave, dar el provine de fapt din PIE *leugh-, *lugh- ‘jurământ, promisiune’, cu cognați în limbile celtice și germanice, iar nuntă este un descendent direct din hiperboreanul nymfai ‘femei căsătorite’ așa cum arată Diodorus Siculus, formă care a intrat și în limba greacă.

Note etimologice – baier, baieră (I)

De

Multe taine stau ascunse în veșmântul limbii unui popor. Multe dintre cuvinte duc o luptă pentru a rezista trecerii timpului. Studiul de față are ca scop conturarea unui „portret” complex al cuvântului baier, cu evidențierea următoarelor aspecte: sensuri, funcționarea în structurile înghețate de tipul expresiilor și al locuțiunilor, recurențe în limbajul actual, utilizarea în sfera magiei populare şi posibile etimologii.

De ce latina poate proveni din proto-traco-dacă sau despre natura centum a limbii traco-dace

De

Dincolo de contemplarea îndurerată a „veacului deşertăciunilor”, în care doctrina pseudo-ştiinţifică a lui Darwin se legitimase şi fusese acceptată drept adevăr, în care ştiinţa dorea să înghită, sub acuze penibile, orice manifestare teologică, militând simultan pentru adevăr complet şi libertarea exprimării ideilor; dincolo de observarea paradoxului ridicol şi punibil în care se înscrie societatea decăzută moral şi etic, dar cu pretenţia de a fi „mai bună ca oricând” şi dincolo de evidentele, radicalele mustrări pe care le aduce întregului edificiu social secularizat (impregnat de rebuturile politicii extremiste, reminescenţele de arivism şi de laşitatea silenţioasă generată de sistemele totalitare), părintele Nil Dorobanţu intuieşte un pericol mult mai sensibil, mai adânc, dar care, în esenţă reprezintă epicentrul amplului seism socio-moral: alterarea gândirii teologice, modificarea termenilor primordiali ai relaţiei cu Dumnezeu şi, mai grav, distribuirea acestora sub forma parametrilor reali, raţionali şi competenţi ai „noii teologii”. În cartea „Dumnezeu în natură”, părintele Nil reuşeşte să demonteze şi să divulge erorile de facto ale umanităţii secolului al XX-lea şi, mai pregnant, al celui care îi urmează.

Pseudoevitarea cacofoniei

De

În articolul de față ne propunem să inventariem câteva situații de producere a cacofoniei în limba română actuală. Vom evidenția soluțiile de care limba dispune pentru evitarea dizarmoniilor grave și, totodată, vom insista asupra situațiilor de falsă evitare a cacofoniei.