| | |

Confesiuni- Ecaterina Steurer și Dragoș-Radu Popescu-Comana

Muzeul Dunării de Jos din Călărași a găzduit începând cu primele zile ale lunii iunie a anului 2022 Expoziția “CONFESIUNI- ECATERINA STEURER și DRAGOȘ-RADU POPESCU-COMANA DESEN ȘI PICTURĂ”. La Vernisajul care a avut loc luni 6 Iunie 2022, la orele 15.00  a fost lansat volumul intitulat „despre pictorița ECATERINA STEURER… Cati și Fifi. Confesiunig1″ de Dragoș-Radu Popescu-Comana.

Evenimentul de la Călărași a avut două valențe: una literară, alta plastică, ambele valențe rimând cu un cuvânt: CONFESIUNI. Am asistat, cu alte cuvinte, la confesiuni literare și plastice care împreună explică nu doar afișul, ci și conceptul expoziției.  Simezele ne-au propus portrete-desene în creion precum și naturi statice, compoziții florale, alte portrete, toate uleiuri,  creațiile a doi artiști: Ecaterina Steurer și Dragoș-Radu Popescu-Comana. Ne-au mai propus un remarcabil autoportret al Mariei Ciurdea Steurer, alături  de peisajul „Marină” al soțului ei Josef Fr. Steurer și un interesant „Portret de țăran” cu autor necunoscut, fiecare dintre aceste lucrări având povestea ei între paginile cărții lui Dragoș-Radu Popescu- Comana.

Ecaterina Steurer reprezintă alături de soțul ei, Iosif Steurer (fiul),  al doilea rând de artiști dintr-un adevărat imperiu al Artei. Este  cunoscut de-acum faptul că patru generații STEURER – din familia întemeiată de Maria Ciurdea și Josef Fr. Steurer – au slujit, cu talentul și măiestria lor Arta vizuală și Muzica.

Ecaterina , fiica Hrisei și a lui Paraschiv Rădulescu s-a născut în data de 15 august 1905 în comuna Mârșa din județul Vlașca și a fost descendentă a  trei generații de preoți, ceea ce a determinat-o într-una din întâlnirile lor să-i spună lui Dragoș, nepotului ei: „Da,  ne  tragem  dintr-un  lung  șir  de  oameni  care  au  fost  preoți  pe  meleagurile  astea.  Măcar  un  lucru  să  însemne  și  asta.  Că  ne  tragem  din  oameni  cinstiți. S-o  fi  transmis  ceva  șîn  noi.”

Aflată la București la 1 martie 1995 pictorița Ecaterina Steurer a intrat în nemurire. Au rămas, alături de lucrări încântătoare, aflate în colecții particulare, amintirile participărilor la expoziții personale și de grup, precum și la concursuri organizate la nivel local, județean, național/republican unde unele lucrări au fost premiate. 

„Soțul meu”, „Nepotul Dragoș”, „Natură statică cu fructe”, „Crizanteme galbene”, „Crizanteme albe, galbene și roșii”, „Frezii”, „Floarea soarelui” picturi în ulei,  la care adaug desenele în cărbune „Nud”, „Profil de femeie”, „Semiprofil de femeie,” toate purtând semnătura  pictoriței Ecaterina Steurer, au fost prezentate pentru prima dată publicului din Călărași.

Ecaterina Steurer: Natură statică cu fructe, 1978
Ecaterina Steurer: Frezii, 1993
Ecaterina Steurer: Crizanteme galbene, 1990

În același timp, artistul vizual Dragoș-Radu Popescu-Comana, nepotul pictoriței, a expus 23 de portrete în creion, de asemenea în premieră, o bună parte dintre ele fiind incluse într-un proiect amplu intitulat GENEALOGIE, proiect aflat în lucru de peste 30 de ani. S-a întâmplat astfel, ca peste timp, să aibe loc o întâlnire pe simeze, un dialog cu nuanțe de mărturisiri plastice.

Ecaterina Steurer aflată la vârste diferite, soțul ei, pictorul Iosif Steurer, pictorița Maria Ciurdea Steurer și sculptorul Josef Fr. Steurer, socrii ei, strămoșii comuni celor doi artiști, alături de cei care i-au fost profesori, Nicolae Tonitza, Jean Steriadi, Cecilia Cuțescu Storck, Francisc Șirato, sunt printre cei portretizați de Dragoș-Radu Popescu-Comana cu măiestria binecunoscută și recunoscută. Toți au marcat mai mult sau mai puțin viața pictoriței, toți au fost reînviați de nepotul ei pe simezele Muzeului Dunării de Jos din Călărași

Dragoș-Radu Popescu-Comana: portret Iosif Steurer, 2021
Dragoș-Radu Popescu-Comana: portret Ecaterina Steurer, în tinerețe, 2021
Dragoș-Radu Popescu-Comana: portret Ecaterina Steurer, în amurgul vieții, 2021
Dragoș-Radu Popescu-Comana: autoportret, 2021

În prezentarea  făcută la deschiderea expoziției,  Ana Amelia Dincă, critic de artă, spunea printre altele : „Portrete realizate după construcția academică, surprinse în diferite atitudini și având prestanța unei epoci în care frumusețea chipului uman se afla sub aura demnității și a bunului gust, alcătuiesc simeza semnată de Dragos-Radu Popescu- Comana, a cărui tehnică preferată, creionul, face un spectacol estetic exemplar prin infinitatea posibilităților de expresivizare de care dă dovadă prin utilizarea unui astfel de instrument, folosit cu măiestrie de un artist cu multiple posibilități de evocare a componentelor de morfologie ale imaginii.”

Inedita întâlnire de pe simezele Muzeului Dunării de jos a fost completată de volumul, apărut la editura StudIS,despre Pictorița ECATERINA STEURER. – Confesiuni – Cati și Fifi” ● g1, lansat la vernisajul din data 6 iunie 2022.

Visare, poezie, analiză, portrete, tablouri expresive colorate în cuvinte, descrieri cu detalii minuțioase, surprinzătoare, amintind filigranul unor bijuterii, reflecții pe teme nebănuite, inedite, mici povestiri în Povestire, limbaj specific timpului, umor subtil, sinceritate – toate sunt de găsit între paginile volumului “despre Pictorița ECATERINA STEURER. – Confesiuni – Cati și Fifi” ● g1. Toate ne încântă, toate ne pun pe gânduri.

Despre COMUNICARE, despre TIMP, despre TALENT, despre GELOZIE, despre SINUCIDERE în general, despre SINUCIDEREA TALENTULUI, despre MOARTE sunt doar câteva dintre temele reflecțiilor lui Dragoș-Radu Popescu-Comana, pe care cu generozitate le dăruiește cititorului apelînd la VISARE, cea care ocupă demult locul principal pe blazonul personalității sale.

Se cuvine remarcat talentul artistului care creează o atmosferă agreabilă, îmbietoare, dintr-o altă lume, într-o construcție literară unică, în care abundă imagini emoționante, superbe, neobișnuit de frumoase.

E de așteptat ca numeroasele reflecții cu valoare de maximă să rămână în memoria cititorului, vorbindu-i în același timp despre sensibilitatea autorului, despre sinceritatea lui, despre modul acestuia de a înțelege oamenii, despre generozitatea cu care înțelege lumea iubind-o. Mă opresc la doar două exemple:

„este foarte importantă calitatea oamenilor cu care împărțim scurta noastră trecere prin această lume … Pentru că prin cunoaștere ne descompunem empatic, ne multiplicăm ca în niște oglinzi și ajungem să trăim, părți din noi, unii în alții, …” 

și

„…cuvintele  ce-au  stat  atunci  între  noi,  toate  erau  nepotrivite, boante, proaste, …Cuvintele  sunt  materialul  frecventat  de  toți,  din  care  se  poate  face  orice  de  oricine, … Totuși  sunt  situații  în  care  și  ele  par  a  se  lovi  unele  de  altele,  oricum   nepotrivite.  Alta  e  limba  ultimei  întâlniri, …” Să ne gândim la limba ultimei întâlniri, la momentele în care cuvintele devin „boante, proaste”, atunci când cuvintele nu ne mai ajută!

Se poate spune cu certitudine că, după mai mult de 30 de ani, proiectul „despre Pictorița ECATERINA STEURER. – Confesiuni – Cati și Fifi” capitolul g1 s-a înfăptuit iar expoziția din acest început de vară a anului 2022,  punând față în față două personalități, două stiluri, două moduri de a înțelege ARTA, îl  întregește.

Un cuvânt se potrivește evenimentului artistic la care am fost martori. Este cuvântul care ar fi putut da numele cărții, poate și al expoziției, este cuvântul cu care autorul își încheie povestirea: Ευτυχια = Fericire.