Preţuirea valorilor şi simbolurilor naţionale, trăsătură esenţială a unui bun român. Personalităţi româneşti despre naţiune şi patrie
Naţiunea este o comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viață economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţile specifice ale culturii naţionale și în conștiința originii sale.
Naţionalismul este o doctrină politică bazată pe apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale. Termenul de naţionalist îl defineşte pe cel care propagă naționalismul, care susține naţionalismul. În această lumină, naţionalismul nostru trebuie să apere valorile naţionale româneşti, să fie apropiat de ideea de patriotism în sensul apărării şi preţuirii României, a istoriei ei, a limbii şi bisericii ortodoxe române. În acelaşi timp naţionalismul nostru trebuie să apere simbolurile naţionale: drapelul tricolor, stema ţării, imnul naţional şi ziua naţională a României care, potrivit Constituţiei, este 1 Decembrie.
În mod firesc, noi, cei de azi, dar şi urmaşii nostri, avem datoria să apărăm aceste valori naţionale şi tradiţiile româneşti, să le promovăm şi să ne mândrim cu ele, cu munca şi succesele înaintaşilor nostri. Dragostea pentru ţara ta trebuie simţită cu inima şi se dovedeşte prin fapte. În acest sens Mihai Eminescu spunea: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.”
Prin patriotism definim legătura emoţională cu țara și naţiunea ta din motive etnice, culturale, politice sau de altă natură. Altfel spus, patriotismul este dragostea faţă de patria în care te-ai născut, de locul natal şi simbolurile naţionale, de tradiţiile şi trecutul naţiei tale. A fi patriot înseamnă a fi un bun cetăţean, un om responsabil pentru faptele tale, înseamnă susţinerea oamenilor din localitatea în care locuieşti şi îţi desfăşori activitatea profesională, altfel spus un om implicat civil şi totodată un bun creştin.
Aşadar, pentru noi românii, a fi naţionalist, altfel spus patriot, înseamnă iubirea ţării în care ne-am născut – România -, a simbolurilor şi tradiţiilor româneşti, precum şi implicarea în progresul ei material şi cultural, iar în caz de nevoie, apărarea ei de duşmani, de cei ce într-un fel sau altul ar încerca să atenteze la teritoriul nostru naţional şi la bogăţiile noastre strategice. În acelaşi timp a fi naţionalist înseamnă a respecta şi celelalte popoare, valorile şi simbolurile lor naţionale.
Personalitaţi româneşti despre naţiune şi patrie
De-a lungul timpului istoricii, oamenii politici, poeţii, clericii etc s-au implicat cu tot sufletul în redeşteptarea simţămintelor noastre naţionale, în promovarea prin operele lor a dragostei faţă de patrie. În continuare redăm câteva exemple edificatoare în acest sens:
Preotul, istoricul şi omul politic Ioan Lupaş (1880-1967) a publicat o carte cu un titlu semnificativ în acest sens: Istoria unirii româneşti, tipărită în 1937 şi reapărută în 1993. „Acest pământ românesc, scrie el, e binecuvântat de Dumnezeu cu toate darurile cele mai felurite, cu munţi înalţi şi câmpii întinse, cu codrii bogaţi şi cu glie roditoare din belşug. În măruntaiele lui se păstrează nesfârşite comori de sare, fier, aur, argint, petrol, gaz metan şi tot felul de minerale cu puteri tămăduitoare de boli.”1
Cu mult mai înainte Doxaki Hurmuzaki (1782-1857), de origine greacă, „dar cu totul romanizat” ne spune Nicolae Iorga în testamentul lăsat urmaşilor săi, scrie: „Să nu uitaţi că aveţi de apărat trei valori mari şi sfinte, pentru care aveţi a răspunde înaintea lui Dumnezeu şi înaintea urmaşilor voştri. Aceste trei valori sunt: patria, limba şi biserica.”2
Cuvinte alese şi de-a dreptul emoţionante afirma în legătură cu iubirea ei faţă de România Regina Maria (1875-1938): „Dragostea mea pentru țara aceasta pe care am făcut-o a mea prin suspine şi lacrimi, mi-a devenit o religie. Mă simt legată de ea cu lanțuri de oțel, legată prin inimă, prin creier şi sânge.”3
Dintre oamenii politici care s-au referit la acest subiect prezint câteva îndemnuri şi cugetări ale lui Ion C.Brătianu (1821-1891), prim-ministru al României în anii războiului de independenţă din 1877-1878.
„Ceea ce însă voiesc mai cu tot dinadinsul este de a face pe români să înţeleagă că a trăi ca naţiune este cea dintâi condiţiune a unui popor şi că, prin urmare, de a-şi apăra naţionalitatea contra acelora care au nelegiuirea de a voi să-i lipsească de dânsa, este nu numai un drept ci o datorie sfântă, crimă şi sinucidere de a nu o face.”4
„Avem un simţământ românesc, un simţământ care e cel mai puternic şi care, deşi trecut prin viscole şi nenorociri, niciodată nu şi-a pierdut tăria sau existenţa. Acest simţământ este naţionalitatea. Oricine ne va atinge naţionalitatea este inamicul nostru; cine o va respecta va fi amic.”5
„Trebuie să avem o politică naţională, suntem o naţionalitate, suntem un stat şi politica noastră trebuie să fie naţională, adică toate interesele române trebuiesc dezlegate prin ţar㸠în ţară şi numai în folosul României şi al nimănui altuia.”6
„Un popor nu-şi poate croi destinuri mari dacă n-are încredere într-însul şi acea încredere i-o dau mai cu deosebire faptele cele mari, săvârşite de generaţiile trecute.”7
„Fără ideal, fără o autoritate morală, o societate d-ar număra sute, chiar milioane de suflete, ca a chinezilor, nu poate preţui mai mult decât o adunătură confuză de fiinţe, bune cel mult de a consuma opiul englezilor.”8
„În politică, înainte de toate, să fim români.”9
„Ajută-te şi Dumnezeu te va ajuta.”10
În continuare evoc cu referire la acest subiect două cugetări ale lui Ion (Ionel) I.C.Brătianu (1864-1927), prim-ministru al României în anii primului război mondial (1914-1918).
„Am auzit adesea vorbindu-se de «marii europeni», numind astfel pe acei care, exclusiv preocupaţi de părerea străinătăţii, socotesc că pot înlocui prin succese externe forţele interne. Procesul cred că este răsturnat, adevăratul mare european este acela care contribuie la dezvoltarea Europei prin dezvoltarea forţelor naţionale pe care le reprezintă.”11
„Norma esenţială care trebuie să stăpânească preocupările omului de stat român este întărirea statului şi a neamului său.
Atât din punctul de vedere al dezvoltării noastre interne în sine, cât şi din punctul de vedere al situaţiei noastre externe, este nevoie să fim tari aici, fiindcă un stat nu înseamnă în lume decât ceea ce puterile sale de acasă îi dau dreptul şi-i dau puterea ca să însemne.”12
Închei prezentarea acestui articol cu două strofe din admirabila poezie a lui Mihai Eminescu.
Ce-ţi doresc eu ție, dulce Românie
Ce-ți doresc eu ţie, dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?
Brațele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ți-o doresc.
[…]
Ce-ți doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viața în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!
2/14 aprilie 1867
Note
1 I.Lupaş, Istoria unirii românilor, Ediţia a II-a, Editura Scripta, Bucureşti-1993, p.17.
2 Apud Ioan. I.Todea, Manuela I.Anghel, Transilvania şi Horea, Cloşca şi Crişan în istoria românilor, Casa de Editură Dokia, Cluj-Napoca, 2021, p.506.
3 Maria Regina României, Povestea vieţii mele, vol. 4, 1906-1914, traducere din engleză de Miruna Andriescu, IBREX, Bucuresti, 2022, p.185-186.
4 Apud Ioan Todea, Ion C.Brătianu o viaţă în slujba ţării şi a naţiunii române (1821-1891), Editura Universitară, Bucureşti, 2011, p.236-237.
5 Din scrierile şi cuvântările lui Ion C.Brătianu. Lupta pentru redeşteptarea naţională, vol.I, 1821-1866, Bucureşti, 1921, p.42.
6 Pietre de granit la temelia României. Din cugetările lui Ion C.Brătianu, culese de Pamfil C.Georgian, Cartea Românească, Bucureşti, 1941, p.73.
7 Ibidem, p.72.
8 Din scrierile şi cuvântările lui Ion C.Brătianu, op.cit., p.298.
9 Pietre de granit la temelia României, op.cit., p.75.
10 Din scrierile şi cuvântările lui Ion C.Brătianu, op.cit., vol. I, p.424.
11 Ion I.C.Brătianu, Cuvintele unui mare român. Fragmente din discursuri, Ramuri/Craiova, 1928, Prefaţă de Horia Furtună, p.105.
12 Ibidem, p.5.
13 Mihai Eminescu, Integrala poetică, vol. I, Biblioteca pentru toţi, 2003, Editura Minerva, Bucureşti, p.17-18.
6 octombrie 2025