Șura în gospodăria tradițională din Țara Lăpușului: funcționalitate, arhitectură și semnificații culturale

În lumea satului tradițional, luna martie este așezată la hotarul dintre două anotimpuri și marchează trecerea treptată de la ritmul lent al iernii la începutul activităților de primăvară.

Deși primele semne ale primăverii și-au făcut simțită prezența și devin tot mai vizibile, amintirea iernii rămâne încă vie, iar zăpada, care până nu demult acoperea ulițele satului, pare să fi dispărut abia ieri. Aerul rece, care purta mirosul pământului înghețat și al lemnului ars, dar și fânul adus cu sania trasă de vite de la câmp sunt semnele care ne arată că oamenii își urmează rânduiala satului indiferent de vreme.

Treptat, în această perioadă, activitățile gospodărești revin la normal. Cele mai multe dintre acestea se concentrează în jurul șurii și al câmpului, pregătind începutul unui nou an agrar. Șura devine astfel punctul central al gospodăriei, locul unde sunt pregătite uneltele și utilajele folosite la muncile agricole.

Ca element fundamental în gospodăria tradițională românească, șura îndeplinește o serie de funcții practice, sociale și simbolice, fiind adesea a doua cea mai importantă construcție după casă, mai ales în zonele rurale de munte și deal.

În șură este descărcat și așezat cu grijă fânul, rodul muncii de peste an, și tot aici este adăpostită sania cu care fânul a fost transportat. Sub grinzile vechi, în miros de lemn și iarbă uscată, se adună o parte din munca unui an întreg, dar și grija și respectul omului față de animale. Fânul este coborât din pod și pus, zi de zi, în iesle, pentru hrănirea animalelor. Hrănitul și adăpatul animalelor nu sunt simple îndatoriri, ci rânduieli făcute cu dragoste, cu răbdare și cu frică de Dumnezeu. Între om, pământ și animal există și astăzi o legătură tăcută, dar extrem de puternică, țesută din muncă, respect și recunoștință.

Șura Lăpuș, obiectivul de arhitectură tradițională asupra căruia ne aplecăm atenția de această dată, este parte integrantă a gospodăriei Costeni, aflată în Muzeul Satului din Baia Mare, și oferă vizitatorilor o fereastră către trecutul arhitectural al Țării Lăpușului, una dintre cele mai bine conturate zone etnografice ale județului Maramureș. Ansamblul gospodăresc cuprinde: casă, șură cu grajd, găbănaș și cotețe. Acesta este împrejmuit de gard împletit din nuiele de alun, în formă de spic și o poartă, formată din trei stâlpi de piatră și șipci de lemn, așezate pe orizontală.

Fiecare dintre aceste construcții reflectă modul de viață al comunităților rurale, bazat pe agricultură, creșterea animalelor și o profundă legătură cu mediul înconjurător.

Realizată exclusiv din lemn, material predominant în zonă, șura ilustrează adaptarea ingenioasă a arhitecturii vernaculare la condițiile geografice și climatice locale.

Povestea șurii Lăpuș începe în gospodăria unor oameni harnici din Țara Lăpușului, care își duceau traiul și își asigurau existența ocupându-se cu creșterea animalelor și cultivarea pământului.

Șura a fost descoperită în localitatea Lăpuş, localitate cunoscută în zonă sub denumirea de „Lăpușul Românesc” şi datată, pe baza informațiilor din teren, ca aparținând sfârșitului secolului al XVIII-lea. Şurile mai vechi de această perioadă aveau planul poligonal, dar, începând cu secolul al XIX-lea, în zonă s-a generalizat şura cu plan dreptunghiular, considerată mai eficientă atât ca spaţiu, cât şi ca funcţionalitate.

Atât în Lăpuș, cât și în celelalte zone, șura avea un rol esențial în gospodăria țărănească. Volumetria amplă, acoperișul înalt în patru ape și sistemul tradițional de îmbinare a bârnelor demonstrează atât funcționalitatea construcției, cât și măiestria meșterilor populari. Grajdul, amplasat în imediata apropiere, completa ansamblul gospodăresc, adăpostind animalele și contribuind direct la sustenabilitatea vieții rurale. Organizarea spațiului interior răspundea nevoilor practice, punând accent pe durabilitate și eficiență.

Încadrându-se în tipologia șurilor cu trei încăperi, fiecare spațiu era bine gândit și avea rostul său. Șura cu grajd a fost concepută ca o construcție solidă și funcțională, destinată atât depozitării hranei animalelor și a utilajelor agricole, cât și adăpostirii vitelor, care ajutau omul la muncile câmpului.

Încăperea centrală, șura propriu-zisă, adăpostea la nivelul inferior uneltele și utilajele agricole, iar în pod era depozitat fânul. Cele două încăperi laterale erau destinate grajdurilor, unde vitele și oile erau protejate de pereții groși de lemn și de acoperișul înalt. Meșterii au acordat o atenție deosebită organizării spațiilor, pentru ca fiecare dintre acestea să poată fi folosit cu ușurință.

Partea din față a șurii păstrează elementele funcționale specifice: porțile mari de șură, utilizate pentru deplasarea utilajelor agricole de dimensiuni mari (carul, sania, plugul), portița mică încadrată în acestea și destinată circulației oamenilor, precum și ușa grajdului. În partea opusă, spre zona cotețelor, se află o ușă de dimensiuni mai reduse.

Din punct de vedere al realizării construcției, șura se remarcă prin tehnici tradiționale de mare valoare. Temelia este realizată din piatră de carieră, peste care sunt așezate tălpi din lemn de fag fasonat pe patru fețe. Pereții sunt construiți din bârne rotunde de fag, îmbinate în cheutori semirotunde, o tehnică veche, cunoscută și practicată doar de dulgherii foarte pricepuți ai zonei.

Acoperișul, realizat în patru ape, cu căpriori din lemn de fag, este învelit cu paie de grâu așezate prin călcare și reprezintă aproximativ trei sferturi din înălțimea totală a construcției, conferindu-i un aspect impunător și o bună protecție împotriva intemperiilor.

În anul 1970, șura a fost identificată în teren ca având o valoare istorică deosebită și fiind considerată la acea vreme cea mai veche anexă gospodărească de acest tip din zona Lăpușului. Mutată cu grijă, bârnă cu bârnă, pentru a rămâne mărturie peste ani, aceasta a fost amplasată în gospodăria Costeni, la Muzeul Satului din Baia Mare, în scopul conservării și valorificării patrimoniului de arhitectură vernaculară specific zonei Lăpușului.

Ansamblul este amplasat pe ulița din partea dreaptă a muzeului, în curtea primului obiectiv de arhitectură tradițională transferat în muzeu – Casa Costeni – și oferă vizitatorilor o perspectivă autentică asupra arhitecturii tradiționale și a modului de viață specific acestei zone.

Chiar dacă astăzi grajdul și șura din Lăpuș nu mai adăpostesc animale și nici hrana acestora, construcția transmite în continuare povestea comunităților rurale din Țara Lăpușului, prin toți cei care intră pe poarta muzeului și le descoperă. Lemnul bătrân, scârțâitul ușor al ușii și paiele care țin piept bătăii vântului spun, în continuare, povestea oamenilor muncitori din Țara Lăpușului și a ocupațiilor acestora.

Prin conservarea șurii și a grajdului din Lăpuș, Muzeul Satului din Baia Mare valorifică un patrimoniu arhitectural și cultural deosebit, oferind vizitatorilor o perspectivă autentică asupra civilizației tradiționale din nordul Transilvaniei. Aceste construcții nu sunt doar martori ai vieții trăite în acele vremuri, ci și expresii ale identității culturale locale, în care echilibrul dintre om, natură și comunitate se reflectă armonios în arhitectura rurală.

Șura Lăpuș face parte din „Ansamblul de arhitectură și tehnică populară Dealul florilor”, secție a Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, clasat ca ansamblu în grupa monumentelor de arhitectură cu valoare de interes național și universal, cu codul LMI MM-II-a-A-04433 și vă așteaptă să o descoperiți.