CÂINELE CIOBĂNESC ROMÂNESC: O ABORDARE PLURIVALENTĂ VĂZUTĂ DINSPRE VOINEŞTI-COVASNA

De | 2016-06-22T14:04:35+00:00 23 martie 2016|

Între emoţional şi practic, între ce a fost şi ce este, câinele de la stână poate fi privit sub multe unghiuri: utilitar, etologic, economic, chinologic, ecologic, artistic, etnografic, afectiv. Vom face această pluri-incursiune, vizând lucrurile la nivelul lor naţional şi detaliind cu venire spre nivel local – cel asociat universului ciobanilor din Voineşti, Covasna. Mereu mocanii noştri au avut o legătură de suflet cu tovarăşul lor, câinele: una specială, apropiată, de nediluat. Un câine harnic, un câine destoinic, a fost mereu un prieten pentru păstor; mereu a existat o empatie între aceste două santinele ale plaiurilor noastre. Câinii sunt alături de familia ciobanului, alături de copiii lui, fiecare fericit de compania celuilalt

Bâta ciobănească – strajă, ajutor şi artă la ciobanii din Voineștii Covasnei

De | 2016-03-23T12:02:15+00:00 15 decembrie 2015|

Pentru ciobanii din Voinești, Covasna, bâta ciobănească nu este un simplu obiect. Ea este un ÎNSEMN pentru cel ce o poartă; mai ales în trecut ciobanii nu se desprindeau de ea nici când umblau prin sat ori mergeau la oraş. Este TOIAG pentru că ajută la deplasare, mai ales în zonele înalte, accidentate. Este SPRIJIN - în lungile ore de păscut oile ciobanii caută odihnă în ea. Este UNEALTĂ, cu ea ciobanul dirijează oile, corectează câinii. Pentru că ciobanul o ciopleşte, o împodobeşte, bâta este un PORTATIV, un suport de manifestare artistică. Bâta este ARMĂ: câţi dintre răufăcătorii cu patru sau cu două picioare nu s-au ales cu țeasta ori oasele zdrobite!

Nedeia în zilele noastre – Sântilia

De | 2016-03-21T14:21:38+00:00 18 mai 2015|

Izvorâtă din vechi tradiţii populare, reînviată și organizată în forme noi, Nedeia Mocănească a voineștenilor nu este numai a locului, cum erau nedeile de altădată, ci a ţării întregi, a Neamului. Este naţională şi prin ceea ce subliniază, prin momentele deosebite pe care le marchează şi prin modul specific naţional, românesc, în care realizează această marcă. Este naţională prin esenţa ei, prin forţa ei spirituală, dar şi prin rezonanţa pe care a căpătat-o în viaţa culturală de azi a ţării, prin locul pe care îl ocupă în cultura contemporană românească. Prin Sântilia voineștenilor, organizatorii își doresc să contribuie la cultivarea valorilor spațiului strămoșesc, ca mod de a păstra spiritul și ființa națională, să insufle tinerei generații dragostea de tradiții și de Neam.

Episcopul Justinian Teculescu (1865-1932) – personalitate a Covasnei

De | 2015-12-16T13:48:17+00:00 18 mai 2015|

Episcopul Justinian Teculescu (1865-1932), născut în Voinești-Covasna, este preot, protopop în Alba Iulia, apoi episcop, luptător pentru credința, cultura și identitatea neamului românesc. În toamna-iarna anului 1918, protopopul Teculescu este preşedinte al Consiliului Naţional Local Alba ce a organizat Adunarea Naţională a românilor de la 1 Decembrie 1918, care a proclamat Unirea Ardealului cu patria-mamă. Mai târziu, cu Decretul Regal nr. 2270/1929, obține înalta distincție onorifică „Ordinul Steaua României în gradul de Mare Ofițer”, pentru meritul de a fi conlucrat la realizarea Unirii Ardealului cu Patria Mamă, în calitate de Președinte al Consiliului Național din Alba-Iulia.După moartea soției, se călugărește. În 31 martie 1923 este hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul nou înfiinţatei episcopii a Armatei Române, cu sediul la Alba Iulia. La 17 decembrie 1924, Marele Colegiu îl desemnează pe Episcopul Justinian al Armatei ca Episcop al Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, cu reședința la Ismail. În sudul Basarabiei, Episcopul Justinian Teculescu a reuşit „să tragă o brazdă adâncă şi să croiască un drum drept şi solid pentru viaţa Eparhiei”. Și în această parte a țării, departe de locurile natale, Episcopul Justinian Teculescu susține o bogată activitate. Mormântul Episcopului Justinian Teculescu din umbra bisericii vechi din Voineşti este un simbol al vrednicului ierarh, slujitor devotat al bisericii strămoşeşti, simbol al luptătorului pentru neam şi pentru lege.

De la Covasna până la Năruja pe calea ferată forestieră de odinioară

De | 2015-03-15T16:27:50+00:00 23 decembrie 2014|

Construirea liniei de cale ferată forestieră dintre Terret – Comandău (atunci destinaţia finală era Ghiula, mai spre sud cu 5 km de la Comandăul de azi) a fost începută de întreprinzătorul Horn Dávid, probabil deodată cu înfiinţarea fabricii de cherestea de la Ghiula (1888). Realizarea căii ferate forestiere a fost necesară pentru exploatarea pădurilor din jurul localităţii Comandău.