Limba română cunoaște destule omonime, dar puțini știu despre cer și cer: poți spune ‘soarele de pe cer’, dar și ‘în trecut oamenii spuneau stejarului și cer’. Etimologic vorbind este acceptat că ‘cer’ ne-a rămas din latinescul caelum ‘cer’ caerulus, caeruleus  ‘cerul albastru închis’, [greacă koylos 'hău'] Copacul care atinge cerul cu ramurile lui tot în latină s-ar găsi: cerrus, um ‘-quercus’, stejar turcesc la Plinius (Vinereanu 2008), Alb qarr, pl qarra ‘un soi de stejar, stejar amar? {bitter oak}, stejar turcesc´ (Orel 1998).  Dacă însă lăsăm etimologiile la o parte și ne gîndim când și de ce au fost [...]