STOP MANUALELOR ȘCOLARE ANTIROMÂNEȘTI ALE MENCȘ

De

Autorul cere conducerii MENCȘ să pună capăt avizării și folosirii mai multor manuale care sunt antiromânești prin conținutul lor și care au fost folosite de mai multe serii de copii cărora li s-au prezentat denaturat o sumă de informații despre România, români, limba și istoria românilor, popoare vecine și istoria acestora.

Debutul unei Etnoteologii românești

De

Două mii de ani de creștinism pe pământul românesc își spuneau cuvântul cu prisosință și în această specie folclorică: proverbul. Alături de alte specii folclorice, precum colindele și legendele, alături de complexul de tradiții și obiceiuri religioase, care încununează curgerea anului sau a vieții omenești, proverbele religioase formează o bază documentară solidă pentru alcătuirea unei etnoteologii românești. Câteva studii pertinente în acest sens s-au realizat, dar e prea puțin față de volumul imens de material existent.

Importanţa studierii folclorului în învăţământul teologic ortodox

De

În evoluţia societăţii umane, educaţia muzicală a constituit, mai mult sau mai puţin, un deziderat al educaţiei şi formării personalităţii. În societatea contemporană educaţia muzicală este, în cea mai mare parte, neglijată, ignorată în procesul de învăţământ. Având în vedere specificul şi particularităţile activităţilor muzicale şi culturale ale teologilor, propunem o regândire a modelului educaţional muzical din învăţământul teologic, în concordanţă cu tradiţia pedagogiei muzicale ştiinţifice româneşti şi cu oportunităţile actuale internaţionale.
Se dezbat următoarele probleme:
1. importanţa folclorului în educaţia muzicală generală – excelenţe ale pedagogiei muzicale româneşti;
2. importanţa cunoaşterii şi înţelegerii folclorului de către teologi;
3. sugestii de îmbunătăţire a sistemului educaţiei muzicale în învăţământul teologic ortodoxa

Tradiţia continuă

De

În fiecare an, la 28 decembrie, în centrul noului (2003) oraș Săliște are loc „Întâlnirea Junilor” din Mărginimea Sibiului. Alături de junii mărgineni participă la această mare sărbătoare și feciori din satele limitrofe Mărginimii și, chiar din satele de peste munți, din județele Argeș, Vâlcea și Gorj, urmași ai păstorilor emigrați din satele mărginene în urmă cu două secole și jumătate. La prima vedere toți poartă straie populare la fel, dar bicromismul alb-negru, specific Mărginimii, pentru fiecare sat se diferențiază. Numai un ochi avizat poate să facă diferența. Acest articol reprezintă și o invitație în Mărginime, în 28 decembrie, chiar în acest an.

Tradiții românești în actualitate

De

Autorul prezintă necesitatea unui efort spiritual colectiv întru dăinuirea neamului nostru, din nou încercat de forme fără fond care promovează agresiv ateismul cuplat cu forme de identificare colectivă deloc benefice cui le acceptă. Soluția este păstrarea cu orice preț a elementelor identitare ale neamului, un loc primordial avîndu-l acțiuni din ce în ce mai multe asemenea celei descrise mai jos.

Pana de păun – simbolul Ţării Năsăudului dispare pe uliţa europeană

De

Autorul vorbește de tradiții românești, de păstrarea lor, de străbuni și valorile frumoase de transmis și generațiilor viitoare, pentru ca și ele să cunoască starea de a se bucura de ele și de a le oferi celor de după ei. Între acestea autorul evidențiază pana de păun și rolul ei foarte important în realizarea unuia din cele mai frumoase costume populare românești – cel bistrițean.

O vizită la Fortul 13 Jilava și o comemorare

De

Fortul 13 Jilava este cunoscut ca un loc sinistru de detenție îndeosebi politică, actualmente fiind posibilă vizitarea lui. Sîmbătă 29 octombrie 2016 a avut loc un eveniment organizat de Fundația „Ion Gavrilă Ogoranu“: comemorarea celor treisprezece tineri români executați la Jilava la 13 octombrie 1953, șase parașutați de NATO în România, ajutați de alți șapte din țară: ALEXANDRU TĂNASE, MIRCEA POPOVICI, ION GOLEA, ION SAMOILĂ, ION TOLAN, GAVRILĂ POP, ION BUDA, GHEORGHE DINCĂ, VLAD MIHAI VASILE, ION COSMA, ERICH TARTLER, ION JUHASZ, AUREL CORLAN. Detenția politică din Fortul 13 Jilava este evocată în memorialistica publicată după 1990. Printre deținuții care a fost chinuți la Jilava se numără Nicolae Steinhardt, Gheorghe Calciu, Costache Oprișan, George Petrescu, Vasile Ionescu, Dimitrie Gerota, Eugen Haţieganu, Sorin Popa, Ion Gheorghe, Dan Hurmuzescu, George Petrescu, Cicerone Ionițoiu, Richard Wurmbrandt, Gheorghe Nichifor, Constantin Iulian, Gheorghe Jijie, Valentin Cantor, Toma și Petre Arnăuțoiu, Corneliu Coposu, Constantin Argentoianu, Constantin I. C. Brătianu, Ion Diaconescu, Iuliu Maniu, George (Gheorghe) Manu, Constantin Noica, Ion Gavrilă Ogoranu, Petre Țuțea.

STUDIUL ETIMOLOGIC AL DENUMIRII MARILOR CURSURI DE APĂ DIN SPAȚIUL TRACO-DAC

De

Este cunoscut faptul că macrohidronimia nu se schimbă de-alungul mileniilor, chiar și atunci când populației se schimbă, așa cum s-a întâmplat și în spațiul carpato-danubiano-pontic, cum se va vedea mai jos. Toată macrohidronimia din zonă este deorigine indo-europeană, de unde rezultă că la venirea indo-europenilor populația mezolitică din zonă era foarte rară și nu a infunețat lingvistic pe indo-europeni, ceea ce contravine teoriei Marijei Gimbutas cum că populația din vechea Europă era ne-indo-europeană. Deși teoria sa cu venirea indo-europenilor din nordul Mării Negre are tot mai puțini aderenți, argumentul hidronmic discutat aici este o probă în plus împotriva acestei teorii. În plus, acelaș argument este unul puternic și de necombătut împotriva teoriei lui Roesler și a urmașilor săi cum că Dacia a rămas pustie după retragerea lui Aurelian. Aproape toate hidronimele aduse în discuție (cu excepția hidornimului Vedea) sânt atestate la autori anitici și bizanitni de la Herodiot la Porfirogenetul. Pe lângă hidronime există și foarte multe argumente de natură arheologică care întăresc argumentul hidronimic.

Despre cer și cer

De

Limba română cunoaște destule omonime, dar puțini știu despre cer și cer: poți spune ‘soarele de pe cer’, dar și ‘în trecut oamenii spuneau stejarului și cer’. Etimologic vorbind este acceptat că ‘cer’ ne-a rămas din latinescul caelum ‘cer’ caerulus, caeruleus  ‘cerul albastru închis’, [greacă koylos ‘hău’] Copacul care atinge cerul cu ramurile lui tot […]

NUMELE DE PERSOANE ÎNTRE SCRIERE ŞI PRONUNŢARE

De

În procesul de trecere de la grafia chirilică la cea latină ortografia românească a parcurs, în etape succesive, drumul de la etimologism la fonetism. Pentru cuvintele de obşte procesul a decurs aproape fără urmări, dar aplicarea etimologismului în scrierea numelor de persoane şi încercările de împăcare a scrierii cu rostirea au produs modificări în pronunţare, riscînd înţelegerea greşită a unora dintre acestea. Numele de persoane sînt parte integrantă a avuţiei spirituale a unui popor şi trebuie să fie păstrate ca atare.

Capitolul despre formarea limbii române din manuale trebuie regîndit

De

Manualele de limba română trebuie adaptate, căci teoria romanizării este depășită. Cea mai importantă lucrare care vine în sprijinul profesorilor și elevilor este datorată lui Mihai Vinereanu: Dicționar etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică.