Traian Dorz nu a făcut parte din nicio mişcare literară, deşi, autodidact fiind, a avut informaţii precise despre toate. Mentorul lui nu i-a fost un literat, ci un teolog reformator în persoana preotului Iosif Trifa, care i-a imprimat o direcţie profund duhovnicească existenţei şi, deci, şi creaţiei. Tribuna lui au constituit-o, în perioada interbelică, reviste şi ziare religioase. Singurul grup de intelectuali în preajma căruia a stat Traian Dorz a fost constituit din deţinuţii politici pe care i-a întâlnit în închisorile comuniste. Trebuie spus că a fost contemporan de patimi cu Nicoale Steinhardt, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Vasile Militaru, Ion Caraion, Paul Goma, Iuliu Hossu, Adrian Marino, Ştefan Neniţescu, Constantin Noica, Vladimir Streinu, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor, Valeriu Anania, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Gheorghe Calciu Dumitreasa ş.a.