În fiecare an, în ziua de 28 decembrie, la Săliştea Sibiului este mare sărbătoare. În această zi de iarnă, cetele de juni din Mărginimea Sibiului, din satele limitrofe şi chiar de dincolo de munţi se adună în Piaţa Junilor din centrul oraşului Sălişte, capitala spirituală şi culturală a românilor mărgineni. Putem afirma, fără a greşi, că această zi este cea mai mare sărbătoare laică din tot mai prospera şi orgolioasa Mărginime.
Tradiţia organizării acestor ample manifestări folclorice este mai veche de un secol. Deţinem date că la începutul secolului al XX-lea, la Sălişte, se întâlneau cetele de juni din Sălişte, Galeş şi Tilişca. Apoi, în perioada interbelică, în primii ani de după Unirea cea Mare, la cetele de juni mai sus menţionate s-au adăugat, rând pe rând, cetele feciorilor din Jina, Rod, Poiana, Orlat, Gura Râului, Sibiel, Săcel, Vale şi Cacova (Fântânele). Odată cu venirea comuniştilor la conducerea României, întâlnirile cetelor de juni au fost oprite. Junii îşi desfăşurau, totuşi, tradiţionalele lor jocuri în satele de baştină. În anul 1968, preotul săliştean Romul Roşca a reînnodat tradiţia şi a făcut chemare în satele mărginene la reluarea întâlnirii cetelor de juni. De atunci, an de an, în a patra zi de Crăciun, (28 decembrie), mândrele cete ale junilor mărgineni îşi îmbracă straiele de sărbătoare şi sosesc la Sălişte. Doar în decembrie 1989 întâlnirea nu a mai avut loc. Atunci s-a prăbuşit o lume, dar s-a născut o alta, mai plină de speranţe.
În ultimul sfert de secol, cetelor de juni, deja devenite tradiţionale, li s-au adăugat altele. Astfel, au ajuns în Piaţa Junilor din Sălişte şi cetele junilor din Sadu, Râu Sadului şi Tălmăcel, întregind astfel corola florilor venite din satele Mărginimii. Doar câteva localităţi din Mărginimea Sibiului, din varii motive, refuză să-şi trimită cetele de juni la întâlnirea de la Sălişte. Aceste localităţi mărginene sunt: Poiana Sibiului, Poplaca şi Boiţa. Sunt, însă, şi câteva localităţi din aria limitrofă Mărginimii Sibiului, care îşi trimit junii la întâlnirea de la Sălişte. Aceste localităţi sibiene sunt: Cristian, Mag, Alămor, Apoldu de Jos, Sângătin şi Miercurea Sibiului. Acestora li se adaugă junii satelor de peste munţi, în special cei din Vaideeni (jud. Vâlcea) şi cei din Galeşul de Argeş (jud.Argeş). Aceste cete de juni, venite din satele aşezate de pe partea sudică a Carpaţilor, sunt urmaşii mărginenilor emigraţi din satele lor de baştină, în a doua jumătate a veacului al XVIII-lea, datorită prigoanei religioase, sociale şi economice la care au fost supuşi de către autorităţile habsburgice şi ale reprezentanţilor acestora în Marele Ducat al Transilvaniei.
Carpaţii, această coloană vertebrală a neamului românesc, deşi purtau de veacuri pe culmile lor acea blestemată graniţă între fraţi, niciodată n-au fost un obstacol pentru românii trăitori pe cele două feţe ale munţilor. Mărturie ne stau nedeile, transhumanţa şi „vămile cucului”, acele trecători necunoscute de către autorităţi, prin care românii treceau nestingheriţi dintr-o parte în alta a muntelui.
An de an, ceremonialul întâlnirii cetelor de juni se repetă aproape identic; doar actanţii sunt mereu alţii. Prin trimiterea acestor soli ai satelor româneşti la Sălişte, se realizează două importante şi minunate lucruri. Primul este cunoaşterea reciprocă a tinerilor şi înfrăţirea lor sub semnul etnosului popular, iar al doilea este mândria localităţilor care trimit an de an la Sălişte cei mai frumoşi şi reprezentativi tineri, îmbrăcaţi în straie populare autentice şi care sunt fala satului în acel an. Rar se poate vedea, strânsă la un loc, atâta vigoare tinerească, atâta forţă a românismului tradiţional, ca la întâlnirea junilor de la Sălişte.
Dacă în perioada interbelică cetele de juni ajungeau la Sălişte cu sănii, acoperite cu splendide covoare ţesute în casă şi trase de cai împodobiţi cu panglici multicolore, cu ciucuri şi zurgălăi, în ultima perioadă, junii, junesele, muzicanţii şi toţi cei care însoţesc ceata folosesc pentru această deplasare autobuze sau autocare moderne.
A devenit tradiţie ca primarul şi preotul din localitatea care trimite ceata de juni să-i însoţească la întâlnirea de la Sălişte. Alături de cele două oficialităţi locale, junii sunt însoţiţi de părinţi, fraţi, veri, vecini sau alţi consăteni veniţi cu toţii la marea sărbătoare. Astfel, în Piaţa Junilor din Sălişte, se adună câteva mii de oameni, veniţi din toate satele Mărginimii, din Sibiu sau din alte localităţi româneşti, la care se adaugă sute de turişti veniţi anume pentru a vedea acest măreţ spectacol.
Gazdele, junii şi junesele din Sălişte primesc cetele de juni venite din celelalte localităţi şi îi conduc în sala mare a Casei de cultură a oraşului Sălişte unde îşi primenesc straiele de sărbătoare, mai mult sau mai puţin deranjate pe timpul călătoriei.
Până la ora 12, toate cetele de juni sosesc la Sălişte. Urmează parada portului popular. Primii care deschid convoiul sunt junii din Sălişte. În fruntea acestora merg judele şi judeceasa cetei. Pe judele din Sălişte îl putem recunoaşte după căciula brumărie cu floare albă şi două pene de păun. Este singurul dintre toţi junii care poartă o astfel de căciulă.
În paşi legănaţi de dans, junii şi junesele tuturor cetelor se deplasează, dinspre Casa de cultură spre Primărie şi de acolo până la podul de peste Râul Săliştii (Râul Negru) de la capătul de sus al Pieţii Junilor, folosind o frumoasă alee asfaltată, care flanchează pe partea stângă acest râu de munte. Fiecare ceată este urmată de muzicanţii (lăutarii) proprii. Numai junii din Orlat, Gura Râului şi Cristian, cei care poartă la picioare „zdrăngănele” înaintează sărind de pe un picior pe celălalt în ritmul muzicii. Parada este încheiată, de obicei, de cetele de juni venite de peste munţi. După ce coloana junilor trece podul şi pătrunde în Piaţa Junilor, cetele îşi ocupă locul lor în faţa unei mici tribune (bină). În spatele acestei tribune îşi ocupă locul oficialităţile judeţene şi locale.
Primul care urcă pe tribună este primarul oraşului Sălişte care rosteşte o alocuţiune şi-i salută pe cei prezenţi. De pe tribună, primarul Săliştei invită, rând pe rând, oficialităţile care doresc să vorbească mulţimii (Mitropolitul Ardealului, Prefectul judeţului Sibiu, Preşedintele Consiliului Judeţean etc). După aceea, primarul îi cheamă să urce pe tribună pe judele şi judeceasa din Sălişte. Aceştia doi preiau, în calitate de gazde, protocolul tradiţional al întâlnirii cetelor de juni. Judele din Sălişte îi salută pe cei prezenţi, rosteşte un scurt discurs, apoi îi cheamă rând pe rând, în ordine alfabetică (a localităţii din care provin), pe juzii şi judecesele tuturor cetelor prezente.
Fiecare jude, după ce urcă la tribună, alături de perechea sa, închină cu judele din Sălişte câte o gură de vin din plosca de lemn pe care o poartă fiecare jude cu el. Judele chemat bea din plosca judelui din Sălişte, iar acesta din cea a musafirului. După ce şi-a dres glasul cu o înghiţitură de vin din plosca judelui săliştean, fiecare jude ţine un scurt discurs şi salută mulţimea. În timp ce judele respectiv şi judeceasa lui sunt pe tribună, ceata pe care o reprezintă oferă publicului adunat un mic spectacol, jocul junilor, din localitatea din care provin. Pe tot parcursul cuvântărilor, cetele de juni, fiecare în spaţiul destinat, joacă dansurile tradiţionale specifice, în ritmul lăutarilor proprii.
După ce şi ultimul jude şi-a rostit alocuţiunea, pe tribună urcă, îmbrăcaţi în costume populare, câţiva copii care rostesc tradiţionalul „Pluguşor”. După ce şi aceştia şi-au isprăvit urăturile, judele şi judeceasa din Sălişte salută încă o dată cetele de juni şi coboară de la tribună, prinzându-se în „Hora Mare”, horă în care se prind toţi junii şi junesele din Piaţă. Pe acordurile „Horei Unirii”, cu toţi lăutarii în mijloc, cetele de juni venite la Sălişte joacă hora. În această horă se prind toate persoanele oficiale venite la Sălişte, dar şi ceilalţi participanţi la marea sărbătoare a junilor mărgineni. Toată Piaţa Junilor este transformată în ring de dans; pe mai multe cercuri concentrice se joacă hora, Hora Unirii, Hora prieteniei, Hora tuturor românilor.
Într-un vârtej de tinereţe şi entuziasm, îi putem vedea alături de junii Jinei, junii Gurii Râului, cei ai Cristianului, ai Tiliştii şi pe cei ai Orlatului, junii de pe Valea Sadului şi cei din Alămor, alături de junii din Tălmăcel şi de toţi junii veniţi de mai aproape sau mai de departe să participe la marea lor sărbătoare. După Hora Mare, cetele de juni pleacă spre localităţile lor de baştină, în timp ce junii sălişteni, în seara aceleiaşi zile, organizează „Balul Junilor”, la care invită pe toată lumea.
Pentru un ochi neavizat, portul popular din Mărginimea Sibiului este acelaşi, bicromismul alb-negru al straielor şi câteva „podogheli” specifice. Nu trebuie să fii specialist în etnologie ca să observi diferenţe ale costumului popular sau ale costumului specific, de sărbătoare, ale fiecărei cete de juni. Orlăţenii, gurenii şi crişterenii poartă pe cap pălării împodobite cu 12-15 pene de păun, prinse cu mărgele, iar la picioare au ciucuri şi „zdrăngănele”. Dacă portul orlăţenilor şi gurenilor este aproape identic, încălţămintea îi deosebeşte. Orlăţenii poartă opinci, iar gurenii ghete. Crişterenii poartă pe umeri basmale roşii împodobite cu batiste brodate şi două brâie tricolore prinse în diagonală pe piept. Sădenii şi râurenii (cei din Râu Sadului) poartă la pălărie câteva (2-3) pene de păun şi ciucuri, ca şi specificele pieptare de piele spintecate în faţă. Săliştenii poartă căciuli negre (mai puţin judele, care are căciulă brumărie) cu floare albă şi câte-o pană de păun. Junii din Jina poartă straie de sărbătoare, cu cojoace lungi şi cizme, fără a avea vreun alt accesoriu, în timp ce tilişcanii au şube negre şi cizme. Fetele din Sălişte, Tilişca şi Sibiel poartă pe cap pahiol. Junii din Tălmăcel poartă căciuli împodobite cu mărgele albe, specifice numai satului lor. Pe alămoreni îi cunoşti după căciulile înalte, împodobite cu şiruri de mărgele şi cu „verdeaţă” şi după recălul maro purtat peste cojocelul din piele înfundat. Miercurenii, apolzenii şi sângătenii poartă căciulile împodobite cu pene lungi de fazan şi brâuri tricolore în diagonală. Şi câte alte deosebiri mai găsim la junii care se adună în fiecare an, în 28 decembrie, în Piaţa Junilor din Sălişte.
Dar pentru a îi cunoaşte mai bine, în 28 decembrie 2016, sunteţi bineveniţi la Sălişte, la sărbătoarea junilor, sărbătoarea românilor din Mărginimea Sibiului.
