Daniela Crainic

Daniela Crainic – educator și președinte al asociației Lunca Pogănișului, din 2016 și consilier în cadrul Consiliului local al comunei Sacoșu Turcesc. Iubesc tot ceea ce înseamnă mediul rural, cu tot ceea ce deține el, de la istorie, tradiții, obiceiuri, folclor, până la natura care ne oferă atâtea lucruri frumoase și pe care, din păcate, noi nu o mai respectăm așa cum se cuvine. Din cauza problemelor de care ne lovim și cărora le permitem să ne copleșească nu mai vedem frumosul. Am uitat să ne iubim, am uitat ce înseamnă altruismul, compasiunea, spiritul civic. Am uitat cum este să luptăm pentru dreptate și pentru adevăr, lucrurile acestea nu le-am mai considerat importante. Din păcate, copiii noștri nu au învățat nimic de la noi. Acum că ne-am trezit, în al doisprezece-lea ceas, dorim să recuperăm tot ceea ce am pierdut. Cam târziu, spun eu. Strămoșii noștri nu ar fi mândri deloc de noi, de faptul că am devenit complici la tot ceea ce se întâmplă în țara noastră neinmplicându-ne și închizând ochii la fiecare nedreptate. Mediul rural și-a pierdut din frumusețea pe care o avea odinioară, am preferat să îl abandonăm în timp ce noi alegeam confortul din mediul urban. Este tot mai puțin simțită prezența tinerilor în acest mediu, cel puțin în zona noastră. Nu doresc să se implice din diferite considerente, comoditate, puține informații sau deloc în legătura cu istoria, tradițiile locale, etc. Am luat inițiativa să schimb ceva, atât cât voi reuși, în comunitățile din zona ,,Lunca Pogănișului”. De-a lungul celor aproape zece ani, de când mă implic, pot spune că am reușit să fac acest lucru, puțin ce-i drept. După 30 de ani de somn adânc iată că această comunitate renaște și încearcă să se redreseze. Desigur, mai sunt foarte multe lucruri de făcut astfel încât ea să ajungă la nivelul altor comunități. S-a născut un fenomen acela că oamenii și-au pierdut încrederea în oameni. Preferăm să ne vorbim de rău în loc să luăm inițiativa și să ne abordăm, împărtășind unii altora din problemele noastre, spunându-ne unii altora ideile, viziunea noastră, cum am putea rezolva împreună diferite situații. Oamenii preferă dezbinarea și cearta în locul discuțiilor amiabile. Suntem diferiți dar nu atât de diferiți încât să uităm că avem atât de multe lucruri în comun, țara în care ne-am născut, limba pe care o vorbim, pământul pe care pășim, istoria noastră. E timpul să ne implicăm, e timpul să luăm decizii, e timpul să ne educăm copiii în spiritul dreptății, al respectului față de celălalt astfel încât moștenirea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri să fie pură, sacrificiile pe care ei le-au făcut să nu fie în zadar. Viitorul ne așteaptă, nu trebuie decăt să pășim pe tărâmul lui mai încrezători, cu scopul de a schimba ceva, lasând la o parte toate celelalte lucruri mai puțin frumoase care, de altfel, ne umbresc gândirea și ne fac să dăm înapoi. Înființarea unui centru pentru copii și tineri din zona noastră, înființarea unui muzeu, scrierea monografiei locului, dezvoltarea turismului în zonă, asociația femeilor, toate aceste proiecte de viitor doresc să le realizez împreună și pentru comunitățile din zona noastră dragă.