Roxana Mihalcea

Roxana Mihalcea

M-am născut pe 13 iulie 1980 în Focşani, judeţul Vrancea. Am absolvit Colegiul Naţional Unirea, unde am studiat clasele V-XII, profil informatică. Am urmat cursurile Universităţii Al. I.Cuza, Iaşi, profil Filologie (Română-Engleză) între anii 1999-2003. Între 1999-2008 am locuit în Iaşi, interval în care am colaborat şi experimentat diverse domenii de activitate, de la publicitate (Pro TV şi AdFactory), imobiliare, marketing, am studiat strategii de vânzări şi elaborat planuri de afaceri, care ulterior s-au dovedit de succes şi nu în ultimul rând am lucrat în industria deşeurilor periculoase. Pentru un an, în intervalul 2008-2009 am lucrat în Braşov, tot în domeniul imobiliar. Din 2010 m-am mutat în Bucureşti, moment din care am schimbat domeniul de activitate şi anume studii clinice, domeniu căruia îi sunt fidelă şi în prezent. Prin prisma acestui ultim domeniu în care încă sunt ancorată, am avut ocazia şi plăcerea să călătoresc foarte mult, atât în România, cât şi în afara ei, prilej cu care s-au născut mare parte din scrierile pe care le-am strâns în “Umbrela trăirilor mele”. Am mai cochetat cu studiul, am participat la nenumărate traininguri şi cursuri, printre care şi un curs PMP în iunie 2016. Am publicat pentru o vreme scrieri pe http://smartwoman.hotnews.ro, în paralel şi pe blogul meu http://roxannenotes.wordpress.com. De asemenea, în 2010 am scris Omul care aduce vântul, care nădăjduiesc că ar putea fi republicată, fiind o altă carte de suflet. În 2016 am început să gândesc Umbrela trăirilor mele, pe care am definitivat-o spre sfârşitul anului, urmând ca în primăvara lui 2017 să vadă lumina tiparului. Tot in 2017, un an foarte productiv pentru mine, am publicat şi volumul Crucile de la Săpânţa, care, cel puţin până în acest moment, s-a bucurat de un real succes. Cele două mari pasiuni ale mele sunt literatura şi călătoriile, pe care le-am îmbinat în drumurile mele lungi în ţară şi în afara ei.

Un cimitir albastru le scoate la iveală

De | 2018-04-29T12:20:34+00:00 24 martie 2018|

Despre unicitatea cimitirului de la Săpânța se poate citi în multe limbi de circulație internațională, însă despre autenticitate se poate vorbi doar prin «albastrul» care dă culoare locului, prin imaginile atent desenate pe cruci și, nu în ultimul rând, prin mesajele care străbat timpul. Mesajele asupra cărora m-am oprit în acest articol sunt cele care ne povestesc despre femeia locului, vremurilor și trăirilor demult apuse.