Biblioteca poporală de la Roșia de Secaș

La 27 august 1893 are loc la Roșia de Secaș Adunarea Generală a Despărțământului Blăjean, prilej cu care, după prezentarea activității desfășurate, se trece la înființarea agenturii locale, conducerea ei fiind asigurată de un comitet format din Ioan Muntean, primarul comunei, Vasile Lupescu, notarul comunei, Ioan Damian Oancea, învățătorul satului, și Simion Lupean, econom.

Tot atunci s-au acordat mai multe opuri și broșuri colectate de membrii Asociațiunii din Blaj care să servească drept temei pentru o viitoare bibliotecă poporală. „Adunarea le străpune comitetului cu însărcinarea să le inventeze (inventarieze) și să le folosească conform scopului unei biblioteci poporale” (Silvia Pop, „Din istoricul Despărțământului Astra Blaj” în vol. Ioan Popa „Blajul – Dialoguri subiective”). „S-a scris (s-a hotărât, n.n.) ca pe lângă fiecare agentură să se înființeze o bibliotecă poporală asigurându-se în scopul acesta  suma de 10 florini pentru fiecare bibliotecă”. Drept urmare, la 26 iunie 1896 se expediază un număr însemnat de cărți. „Cărțile astea îs procurate în mare parte – se notează în adresa nr. 61/895 a Comitetului Despărțământului Blaj trimisă preotului Ioan Deac din Roșia – și alăturat avem onoarea de a vă și trimite primele 38 exemplare cu rugarea de a compacta primirea lor și a trimite o copie scrisă (semnată) de doi membri ai agenturii.

Cărțile trimise erau pe gustul și puterea cititorului de atunci: Jarnik, Bunica, Coșbuc, Blestem de mamă, Fata craiului, Fata mamei, Pe pământul turcului, Viciu, Colăcăritul, Anton Pann, Povestea vorbei, Dr, Bunea, Dr. I. Vancea, Moldovan, Memorii, Stoica, Igiena, Negruțin, Stilistica, Richeleu, Peleșul, Michelet, Romania ș.a. Toate însumau 7 florini și 15 creițari.

Urmare a criticii făcute prin scrisoarea din iunie 1896, cum că lucrurile nu merg bine, se pare că situația s-a schimbat căci în raportul directorului Despărțământul XI Blaj, referitor la activitatea din anul 1898, între cercurile culturale și bibliotecile în care se desfășoară activitate mulțumitoare, în capul listei, se situează, de astă dată cele de la Roșia de Secaș. Pentru fiecare bibliotecă s-au procurat cărți în valoare de 15 florini și s-a abonat Foaia poporului pe anul 1898.

În raportul pe anul 1907 despre activitatea Despărțământului, la capitolul 2 privitor la numărul bibliotecilor, al volumelor și al cititorilor, se arată că la Roșia de Secaș erau 22 volume cetite de 20 de cititori și o revistă. Numărul lor crește mereu, astfel că în anul 1934, la 12 aprilie, existau 170 de cărți.

Biblioteca, devenită publică după război, ajunge la 300 de volume în anul 1954, la redeschiderea ei, iar azi a ajuns la peste nouă mii de volume.

Cărți ar fi suficiente, dar unde ne sunt cititorii?