Începuturile Universității Populare de Vară de la Vălenii de Munte

Anul 1908 a însemnat pentru Nicolae Iorga începutul unei activități de propagandă cultural-politică mai organizată, prin cursurile de vacanță „sau de vară”, create de el la Vălenii de Munte.

Această acțiune e sprijinită cu entuziasm și de românii din partea de nord-vest a Carpaților. Propunerile făcute de către un grup de intelectuali bucovineni și transilvaneni în frunte cu profesorul și publicistul Gheorghe Tofan, de a crea niște cursuri în țara veche la care să poată și ei participa pentru a cunoaște mai profund istoria și literatura poporului român. Astfel, au grăbit punerea în practică a ideii care-l frământa de mai multă vreme pe Nicolae Iorga.

La 11 iunie 1908, an care amintea aniversarea a șase decenii de la izbucnirea memorabilei revoluții muntene din 1848-1849, publicația lui N. Iorga „Neamul Romanesc” anunța că „mai mulți profesori au luat hotărârea de a ține cursuri de vacanță la Vălenii de Munte. Astfel că în ziua de 2 iulie 1908, ziua comemorării morții lui Ștefan cel Mare are loc inaugurarea Universității populare din Vălenii de Munte.

În ziarul „Neamul Românesc pentru popor”, numărul 18, din 1934, Nicolae Iorga reamintea scopul acestor cursuri:

„Am deschis aceste cursuri de vară cu scopul dublu de a trezi sufletul românesc de pretutindeni și de a schimba prin acest suflet chiar formele de stat în care trăia poporul nostru… Am fost un luptător pentru împlinirea granițelor, dar și pentru ridicarea sufletească a claselor oropsite.”

În urma stăruințelor lui Nicolae Iorga și cu concursul unor învățați cunoscuți ca Gheorghe Munteanu-Murgoci, Vasile Bogrea, Alexandru Lapedatu, Ștefan Bogdan, cursurile reîncep cu avânt sporit și, țin până la jumătatea lunii august.

Acum participanții într-un număr mai mare, iar programul conferințelor este mult mai amplu și mai variat. Cuvântarea de deschidere a fost ținută de scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea, care a vorbit de „Poezia populară românească”.

Începând din anul 1909, numărul oamenilor de știință care participă la cursurile de la Văleni cu conferințe la diverse ramuri, sporește an de an.

Despre participanții la cursurile din acel an, Nicolae Iorga scria în „Neamul Românesc”: „se înțelege poate mai bine peste hotare decât în cuprinsul țării? Studenți, școlari din clasele superioare, domni funcționari care și-au căpătat puțin timp liber, altă lume fără titluri, dar cu dorința de a învăța, și mai ales mulți români de peste hotare ,care stau departe de școala națională românească în cel mai înalt înțeles al ei și care totuși au nevoie de ea pentru a-și întări conștiința, pot să folosească acest răgaz al învățaților și scriitorilor pentru a-și desăvârși creșterea românească în orientarea în literatură și știință.”

La cursurile din 1910, numărul participanților a crescut și mai mult, iar conferențiarii s-au înmulțit de asemenea, îmbogățind și programul prelegerilor. Nicolae Iorga a inaugurat ciclul de conferințe privind istoria românilor după informațiile călătorilor străini și „Balada populară românească”.

În 1911 cursurile s-au deschis la 1 iulie, luând o amploare neașteptată prin participarea unui impresionant număr de ascultători din țară și de peste hotare. Cursurile au un caracter universitar enciclopedic. Pe lângă profesorii întâlniți în anii precedenți s-au mai adăugat: istoricul A.D. Xenopol, medicul savant I. Cantacuzino, profesorii Simion Mândrescu și Ion Ursu, Nerva Hodos și alții.

În 1912 pe 1 iulie are loc inaugurarea noii săli de cursuri „cu o acustică perfectă”, remarcându-se prezența unor personalități din viața științifică românească, astfel încât se punea cu insistență problema transformării acestora într-o instituție de caracter universitar. Nicolae Iorga a dat cu aceasta ocazie lămuririle privitoare la sensul acestor cursuri, așa cum îl înțelegea el în momentul politic respectiv.

„Chemarea unei universiți populare e să vulgarizeze diferitele elemente ale științei în lumea celor care n-au ajuns să-și procure o cultură universitară, iar chemarea cursurilor de față e să împrăștie anumite elemente de cultură îmbinate cu un anumit spirit, pentru a grăbi ridicarea neamului nostru din starea de azi… cu alte cuvinte, caracterul deosebit al cursurilor de la Văleni stă în tendința lor de a împrăștia cultura în vederea celor mai grabnice necesități morale ale sufletului nostru național. Suntem un neam fărămițat și cea dintâi datorie a ceasului de față e să strângem aceste fărâme prin imprimarea aceluiași spirit de cultură”.