Iubindu-l în taină, nu păstrăm tăcere

A fost şi ploaie, a fost şi soare… Cerul a plâns, dar şi s-a luminat, trimiţând pe pământ semne că Eminescu e cu noi. Mai ales în ziua când Cernăuţiul, cu toţi românii din lume, se opreşte din forfota-i obişnuită pentru a sta cu Poetul de vorbă, suntem mai dragi lui Dumnezeu. În toate celelalte zile ale anului ne comportăm asemenea fiului rătăcitor şi risipitor, dar ca orice părinte protector, El ne iartă, ne primeşte în catedrala eternităţii sale, căci, neuitând de unde am pornit, ştim şi unde să ne întoarcem. Iar celor cu memoria mai scurtă le amintesc şi-i cheamă pe urmele lui Eminescu la Cernăuţi, societăţile naţionale româneşti care îşi asumă responsabilitatea pentru organizarea celor două denii eminesciene – la 15 ianuarie şi 15 iunie. Implicaţi cu sufletul şi ca parteneri informativi în evenimentul de excepţie al pogorârii duhului eminescian peste oraşul adolescenţei sale, ziariştii de la „Zorile Bucovinei” au fixat fiecare clipă a zilei trecerii geniului eminescian în nemurire. Din toate încerc să redau cititorilor pe cele mai vibrante, mai încărcate de sens şi suflet…

La bustul lui Mihai Eminescu din curtea casei lui Aron Pumnul, preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, poetul Ilie Tudor Zegrea, iniţiatorul Festivalului „Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi…”, ajuns la ediţia VII, a evocat memorabilul moment din 17 iunie 1990, când Eminescu a fost readus la Casa profesorului iubit, de unde şi-a luat zborul de Luceafăr. Menţionând că în 126 ani, ce s-au scurs de la dispariţia telurică a Poetului, despre opera eminesciană s-au scris mai multe tomuri decât însăşi creaţia Sa, i-a îndemnat pe tineri să-l studieze, să nu se ruşineze de limba moştenită de la Eminescu şi părinţii lor.

Nu suntem noi cei care ne ruşinăm, nu suntem noi cei care lăsăm sufletul să piară înainte ca trupul să ne moară. Cuvintele de mulţumire pentru românii păstrători de tradiţii, credinţă  şi dragoste întru Eminescu, rostite de dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, ne dă dreptul să spunem acest lucru. În calitate de partener la toate evenimentele de vibraţie românească, dna Eleonora Moldovan a mărturisit că s-a îndrăgostit de această frumoasă tradiţie de a veni, cu noiane de flori şi duh de dăruire, la 15 ianuarie şi 15 iunie, la bustul şi Monumentul lui Mihai Eminescu: „Aceasta e forma publică în care ne manifestăm dragostea şi sentimentele, pentru că în formă tainică fiecare dintre noi avem un dialog zilnic cu Eminescu – ori de câte ori apar întrebări existenţiale, căci Eminescu este esenţa noastră spirituală, intermedierea dintre cultura universală şi naţională. El ne face mai frumoşi, mai generoşi, mai uniţi în gânduri, în cuvinte, în fapte”. De aceea e atât de important să fie în sfârşit renovată, salvată de distrugere, Casa lui Aron Pumnul – locul sfânt pentru românii de pretutindeni, nu doar din Cernăuţi, fapt dovedit şi de prezenţa delegaţiei de profesori din şcolile româneşti din regiunea Transcarpatică în frunte cu Anuţa Dan. Datorită implicării active a Consulatului General al României la Cernăuţi, cu sprijinul Guvernului României, Fundaţia Culturală „Casa Limbii Române” şi-a asumat responsabilitatea pentru demararea acestui proiect cultural de o valoare deosebită. Dna Eleonora Moldovan a apreciat eforturile serioase de până acum, exprimând speranţa că în curând îl vom aniversa pe Eminescu în casa renovată a profesorului său.

La monumentul Luceafărului s-a păstrat un minut de reculegere şi pentru sculptorul Dumitru Gorşcovschi, plecat anul acesta dintre noi. Florile au ajuns la postament, însoţite de cântările corului „Dragoş Vodă” şi ecoul emoţionantului recital al studentului de la Catedra de Filologie Română şi Clasică, Denis Apetri. Astfel, fiecare ne aducem partea de dor în zilele când ne întâlnim împreună cu Eminescu. Dar numai cu aceasta nu ne achităm datoriile ce le avem ca români, ca păstrători ai tezaurului de valori eminesciene. Cuvântul de mulţumire adresat de Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, omului de afaceri Gheorghe Cozma, deputat în Consiliul Regional, e cea mai elocventă dovadă că patriotismul se măsoară cu faptele. Majoritatea dintre noi ne adunăm doar de sărbători naţionale la Monumentul lui Eminescu din centrul Cernăuţiului, iar dl Gheorghe Cozma are grijă în permanenţă de buna ordine pe acest important teritoriu aureolat de românism. De curând a pavat terenul din jurul monumentului, grăbind finalizarea lucrărilor către data comemorării Poetului. Şi dacă în zilele obişnuite nu lipsesc florile de la statuie, aceasta o datorăm, de asemenea, modestului român, zgârcit la cuvinte, dar generos în fapte de binefacere. De data aceasta a fost răsplătit cu o simplă diplomă a Societăţii „Mihai Eminescu” şi cuvinte de laudă din partea prim adjunctului preşedintelui Consiliului Regional, Iaroslav Kurko. De menţionat că, la statuia lui Eminescu, reprezentanţii autorităţilor (Ruslan Senciuk, adjunctul şefului ARS, Iaroslav Kuşniryk, secretarul Primăriei Cernăuţi) ne-au salutat cu „Buna ziua, dragi prieteni”, iar Iaroslav Kurko a promis să înveţe în acest an chiar mai multe cuvine în română, drept că pentru o reuşită mai bună a rugat-o pe Excelenţa sa, dna Eleonora Moldovan, să-i fie ca profesoară.

Trecând la lucruri mai serioase, aş dori să nu se uite odată cu acest eveniment propunerea dlui Ruslan Seniciuk, făcută la sediul societăţilor româneşti, în timpul vizionării expoziţiei de fotografii „Pe urmele lui Eminescu la Cernăuţi”, realizate de maestrul Vasile Paladean. Preluând ideea exprimată de dna Eleonora Moldovan că aici ar fi binevenită o astfel de expoziţie permanentă, demnitarul e de părerea că acum creşte oportunitatea întoarcerii în trecutul cultural al oraşului, fiind necesar un itinerar turistic prin locurile eminesciene din Cernăuţi. Fotografiile lui Vasile Paladean, aduse din colecţia Muzeului „Mihai Eminescu” de directoarea acestuia, dna Elena Tărâţeanu, sunt un minunat punct de referinţă pentru turişti străini şi cernăuţenii care încă nu-şi cunosc valorile. Acest itinerar, ca şi zilele eminesciene, ar trebui să pornească de la Casa lui Aron Pumnul. În legătură cu aceasta, dl Octavian Voronca s-a adresat către toate societăţile româneşti să se mobilizeze la urgentarea lucrărilor de renovare, ca până la comemorarea a 150 ani de la moartea Profesorului, măcar câteva camere să fie înnoite.

Suferă şi pătimeşte/Şi s-auzi iarba cum creşte – așa zice creatorul popular din țara uitării și a dorului. Despre tăcerea românilor şi refuzul lui Făt-Frumos de a se naşte, despre dorinţa geniului nemuritor de a-şi părăsi nemurirea şi România ca o cruce, despre pământul curat („pentru că aici s-a plâns mult) al Cernăuţiului pe unde a păşit Eminescu, despre bisericile ce se înalţă pe locul întâlnirii între buni români, ne-a vorbit actorul de excepţie Dan Puric. Dar mai întâi ne-a arătat toate acestea, fără de cuvinte, într-un fascinant spectacol. Probabil, încă din perioada interbelică nu s-a mai jucat ceva asemănător pe scena Teatrului Muzical-Dramatic din Cernăuţi. Demnitarul român care promovează cultura naţională pe meridianele lumii, dl Radu Baltasiu, director general al Direcţiei „Românii din Afara Graniţelor şi Limba Română” la Institutul Cultural Român, ni l-a prezentat pe artist ca pe o personalitate polivalentă (scriitor, regizor, eseist), spectacolul său „Suflet românesc”, montat după cartea cu acelaşi nume, ilustrând drumul poporului român „pe pământul plin de bestii istorice” dinspre comunism spre valorile europene. Relevanta sinteză a dansului şi mimicii ne-a arătat cât de multe se pot spune fără cuvinte. Faptul că dl Radu Baltaşiu a semnat un acord de colaborare cu Centrul cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi ne dă speranţa că vom beneficia de mai multe întâlniri cu oameni de cultură deosebiţi. De pe tărâmul scăldat în lacrimi al nordului Bucovinei, preotul Vasile Covalciuc, protopopul raionului Storojineţ, i-a dăruit oaspetelui Dan Puric o sfântă icoană a Maicii Domnului.

Şi talentele noastre au strălucit ca un înger de lumină, îndeosebi tinerii care au recitat din lirica eminesciană – Vladimir Turculeţ, absolvent al Gimnaziului nr.6 din Cernăuţi, Romina Corol şi Vlad Grişco, de la acelaşi instituţie, Grigore Sârbu din Godineşti, foarte promiţător în măiestria actoricească. Ne-a bucurat întâlnirea cu incomparabilul interpret de romanţe pe versuri eminesciene, Gheorghe Posteucă, cu nelipsitul la toate manifestările naţionale – corul popular „Dragoş Vodă”. Răscolitoarele cuvinte ale poetului Mihai Prepeliţă despre tăcerea de pe dinăuntru a românului ne-au convins că e mai bine să nu mocnim în noi durerile, dialogând mai des cu Poetul care ne-a strâns într-un singur nume – Eminescu – toate suferinţele.

Maria TOACĂ