| | |

LUMINA FEȚEI DOMNULUI – Expoziție icoane Pr. Ioan Avramescu – Meditații la arhaismul rural și cubul alb –

După un îndelung, persuasiv și recurent dialog cu Raluca Crăciun, ucenică a părintelui Avramescu am vizitat atelierul acestuia. Experiența întâlnirii părintelui și a artei sale măsoară parametrii unui stagiu de cecetare antropologică ori chiar etnologică. Întrucât atelierul clericului amintit se încadrează într-un timp „rural”, iar ținuta acestuia nu este departe de aceea a unui țăran veridic, bine așezat în cultul ortodox și în cultura îmbisericită.

Dar ar fi limitativ să înaintez în clișee bucolice, întrucât pe lângă Muzeul Țăranului Român icoanele părintelui au cunoscut și cubul alb al galeriilor occidentale. De asemenea buna relație a autorului cu o lume cultivată eclezial aproape stinsă a lui Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, grupul Prolog etc. restabilește parametrii lecturii artei sale.

Apartamentul-atelier era ticsit cu zeci de lucrări, dintre acestea 140 fiind cu atenție selectate au făcut obiectul expoziției „Lumina Feței Domnului”.

Lucrările părintelui Ioan nu sunt frumoase, în sens apofatic, ele suspendând convenționala judecată estetică, reușind să depășească frumusețea. Așa cum se cuvine unor icoane și cele expuse sfidează gustul comun pentru o frumusețe fixist definitivă, ce verbalizează mut o tainică realitate dincolo de cea văzută. Lucrările amintite bruschează clișeul unei manualități exemplare, evită finisajul (prea)știut, forțând limitele privirii cotidiene. Căci icoana în chip tainic este prag, fereastră, cale spre o lume nevăzută. Reușita plastică și lectura icoanei ca obiect artistic fiind doar o consecință rudimentară.

Atât în atelier, cât și panotate în galeria Universității de Arhitectură „Ion Mincu” lucrările părintelui  par familiare și în același timp distante. Încă o dată paradoxul își face loc, atât de congruent cu teologia ortodoxă, căci Dumnezeul cel Nevăzut este proxim și distant în același timp. Numai tabloul religios occidental ne înfățișează un Dumnezeu știut, anatomic, naturalist, familiar, în timp ce în-chipuirile lumii ortodoxe notează cu grijă realitatea celor două naturi ale Domnului.

Discutând cu părintele Avramescu și cu ucenica sa aflu crezul-refuz al acestuia de a folosi prefixe. Icoanele sale nu sunt nici „neo-”, nici „post-”, căci o asemenea etichetare le coboară în timp. Cu toate că dacă am opta pentru o lectură căzută în cotidian am putea nominaliza, fără să greșim, o forță plastică demnă de expresionismul german. Concomitent aceleași lucrări mărturisesc o apartenență la timpi arhaici, revendicându-se din perioade disincte ale artei ecleziale. O vedere școlită poate repera cu ușurință izvoadele folosite, fie că vorbim de modele comnene de secol XII, fie că vorbim de modele paleologe, de secol XIV ori chiar cretane de XV.

Tema princeps a expoziției este închipuirea Întrupării Domnului, icoana Theotokos (Născătoarea de Dumnezeu), rezolvările fiind numeroase, fără a epuiza subiectul. Șiruri de icoane ale Maicii Domnului sunt punctate episodic de prezența unor sfinți familiari: Sf. Nicolae, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Mina acompaniați de piese ce ne înfățișează Filoxenia lui Avraam (Sf. Treime).

Expoziția „Lumina Feței Domnului” a fost deschisă publicului în perioada 19 aprilie-8 mai, menținându-se atenția vizitatorilor în cele mai relevante săptămâni ale calendarului creștin: Săptămâna Patimilor și Săptămâna Luminată.