Oina este jocul nostru național, s-a născut pe aceste meleaguri românești, iar începuturile acesteia se pierd în negura vremurilor.

Acest frumos joc este legat de preocupările cele mai vechi ale poporului român, păstoritul și creșterea animalelor. În deplasările cu turmele de oi de la munte la șes și de la șes la munte l-au răspândit în toate zonele țării.

Transhumanța a făcut ca jocul de oină să se practice în satele românești. Era veselie și sărbătoare în lumea aceea naturală și pură a satului arhaic.

De-a lungul anilor oina a avut diferite denumiri, funcție de zona unde era practicată.

În partea Moldovei i se spunea „apuca” sau „ogoiul”, în Muntenia, la început purta denumirea de „hoină”, în zona Brașovului i se spunea „de-a lunga”, în zona Blajului se numea „ matca mare”, „lupta lungă” iar în zona Sibiului purta denumirea de „fuga”.

Spre sfârșitul secolului al XIX – lea și începutul secolului al XX – lea, jocul de oină începe să fie cunoscut de mai mulți tineri de la sate dar și de la orașe.

Acest joc tradițional – popular este pus în valoare ca sport românesc și poartă numele de OINĂ, de către Spiru Haret. Ministru al Instrucțiunii Publice în trei perioade între anii 1897 – 1910, Spiru Haret este considerat părintele Oinei. În anul 1898 convoacă un colectiv de profesori de gimnastică și declanșează acțiunea de organizare a acestui joc.

„ În școlile noastre nu mai văd jucându-se barul, mingea bătută, ogoiul, mingea la zid și îndeosebi unul din jocurile noastre originale cele mai frumoase pe care le-am jucat eu, anume oina. Aș dori ca dumneavoastră să începeți o campanie în acestă direcțiune și vă asigur de tot concursul meu. Aș dori să începeți chiar acum să învățați pe elevi să joace acest joc, care pune în mișcare tot corpul și dezvoltă atât de mult îndemânarea, vederea, preciziunea ca și inițiativa proprie.”

Cu aceste cuvinte se adresa Spiru Haret celor cu care a colaborat îndeaproape  la creșterea valorii educației și cultivării fizice în învățământul românesc. A atras atenția asupra necesității de a redescoperi oina și de a o reașeza între bunurile fundamentale care ne-au marcat identitatea, învățându-ne să fim români.

Pentru ca jocul de oină să fie un joc colectiv și un joc identitar, organizat, tot Spiru Haret este cel care se îngrijește de apariția unui regulament unic al jocului.

La definitivarea acestui regulament cel mai mare aport a fost al profesorului Radu S. Corbu de la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, astfel că a fost posibil ca în Monitorul Oficial nr.132 din 1 februarie 1899 să se publice acest Regulament.

În aprilie 1898 Spiru Haret publică o decizie care va contribui esențial la generalizarea și popularizarea în școlile din toată țara a jocului de oină.

„ Noi, ministrul cultelor și intrucțiunii publice, având în vedere trebuința ce este de a se da în școală o mai mare dezvoltare exercițiilor fizice fără care educațiunea tinerimii nu poate să fie nici completă, nici armonică; având în vedere că pentru a se atinge acest scop, printre alte mijloace, unul din cele mai eficace este și acela de a se cultiva jocurile care dezvoltă forța, agilitatea, curajul și inițiativa individuală.

          Decidem:

          – Se instituie concursuri anuale de joc de oină printre elevii școalelor primare și secundare, școalelor normale și seminariilor.

          Aceste concursuri se vor ține în fiecare an, în ziua de 10 mai și vor face parte din serbarea școlară din aceea zi, sau vor fi distincte de dânsa. Vor fi concursuri sau între diferite echipe luate din diferite școli ale aceluiași oraș, sau între echipe luate din școli din orașe diferite. Premiul va consta dintr-un obiect de artă, pe care echipa învingătoare îl va păstra timp de un an, până la concursul următor”.

În anul 1899, la 9 mai a avut loc la București primul concurs general de oină, la care au participat 18 licee din toată țara. Câștigătoarea concursului a fost echipa liceului real Nicolae Bălcescu din Brăila care este și prima CAMPIOANĂ NAȚIONALĂ LA OINĂ. Echipa era pregătită de profesorul Radu. S. Corbu.

Tot prin contribuția lui Spiru Haret au fost create noi terenuri de sport și au fost sporite localurile de școală. A fost vizibil, prin intermediul învățământului, că s-a înregistrat o evoluție și o modernizare a jocului de oină.

Școala a contribuit ca agent al modernizării și afirmării oinei ca joc sportiv, acest devenind foarte popular în mediul rural, dar și în cel urban, îndeosebi în rândurile tineretului școlar, în primele două decenii ale secolului XX.

În perioada 1900 – 1918 pentru cucerirea titlului de campioni au concurat 31 de formații școlare ce provin din 13 orașe ale țării și care însumează peste 500 de jucători.

Situația lor se prezintă astfel:

1. Liceul Mihai Viteazul – București
2. Seminarul Pedagogic (NIFON) – București
3. Gimnaziul Dimitre Cantemir – București
4. Seminarul Central – București
5. Gimnaziul Gheorghe Șincai – București
6. Școala Normală – București
7. Liceul Matei Basarab – București
8. Liceul Gheorghe Lazăr – București
9. Liceul Sfântu Sava – București

• Școala Normală de institutori – București
• Școala de Arte și Meserii – București
• Școala Superioară de Comerț – București
• Liceul Nicolae Bălcescu – Brăila
• Liceul B.P.Hașdeu – Buzău
• Școala Normală – C-lung Muscel
• Școala Normal` – Craiova
• Liceul Unirea – Focșani
• Școala Normală – Galați
• Seminarul Veniamin – Iași
• Liceul Internat – Iași
• Școala Normală Vasile Lupu – Iași
• Liceul Național – Iași
• Gimnaziul Alexandru cel Bun – Iași
• Gimnaziul Ștefan cel Mare – Iași
• Școala de Arte și Meserii – Iași
• Școala Superioară Comercială – Iași
• Liceul Rm. Sărat – Rm. Sărat
• Liceul Traian – Turnu Severin
• Liceul Petru și Pavel – Ploiești
• Liceul de băieți – Botoșani
• Liceul din Bârlad – Bârlad

Această perioadă (1900–1918) este considerată epoca oinei moderne la care școala a jucat un rol fundamental.

Odată cu reîntregirea nemului românesc aria geografică a oinei s-a mărit, ea ocupând în continuare un loc special în mișcarea sportivă românească.

Organizările mișcării sportive după Marea Unire conduc la crearea de structuri centrale, important este de menționat că în anul 1932 se naște FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE OINĂ, …….. și pentru că TOT CE ESTE ROMÂNESC NU TREBUIE SĂ PIARĂ – oina, acest joc original practicat din fragedă copilărie de către cei care ne-au fost bunici și părinți și care ne-au apărat ființa națională, obiceiurile și limba, oina care dăinuie prin veacuri precum DORUL, DOINA, MIORIȚA, HORA CĂLUȘARII, trebuie să continue.

Măria-sa Poporul Român o duce mai departe.x

Aveți mai jos câteva imagini de la un antrenament de oină din Alexandra Park din Londra(august 2016), imagini care ilustrează faptul că, mulțumită ajutorului dat de Federația Română de Oină, românii de generații diferite din diaspora din Marea Britanie sunt interesați de oină și o practică!