Protocolul de la Mehadia

De | 2020-12-22T16:44:07+00:00 21 decembrie 2020|

Între personalitățile din Banat, care au dat istoriei și culturii românești în general, suficiente fapte și mărturii pentru generațiile de după ei se numără și Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833). A trăit și și-a desfășurat activitatea într-o arie geografică destul de largă pentru acea epocă: Mehadia – Viena – Timișoara – Vârșeț –Caransebeș – Clisura Dunării. A îndeplinit şi a avut o serie de funcții și preocupări mai mult sau mai puțin oficiale: preot, protopop, director al școlilor neunite românești și sârbești, cronicar, învățător, numismat și arheolog amator, ctitor de biserici, colecționar și difuzor de carte, preot militar, tălmaci pentru ofițeri superiori şi pentru împăratul Iosif al II-lea, culegător de folclor. Se cunosc 11 dintre lucrările sale, la unele fiind coautor. Una a fost descoperită în ultimii ani. Este vorba despre manuscrisul care poartă titlul Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei. Scurtă cuprindere a poruncilor, de la 1 mai 1792. Potrivit primei datări și ultimei mențiuni de dată şi an care apar în acest manuscris, perioada acoperită de acest Protocol este între 28 mai 1792 - 29 noiembrie 1832, adică 40 de ani. Protocolul este de fapt un jurnal de intrări-ieșiri ale actelor primite și emise de protopop, scopul lui fiind de a ține o evidență strictă a tuturor actelor primite și emise de protopopiat în perioada respectivă, fapt ce intra în obligațiile de serviciu ale protopopului. Acest manuscris conține informații prețioase din punct de vedere religios, lingvistic și cultural în general.

Episcopul Justinian Teculescu (1865-1932) – personalitate a Covasnei

De | 2015-12-16T13:48:17+00:00 18 mai 2015|

Episcopul Justinian Teculescu (1865-1932), născut în Voinești-Covasna, este preot, protopop în Alba Iulia, apoi episcop, luptător pentru credința, cultura și identitatea neamului românesc. În toamna-iarna anului 1918, protopopul Teculescu este preşedinte al Consiliului Naţional Local Alba ce a organizat Adunarea Naţională a românilor de la 1 Decembrie 1918, care a proclamat Unirea Ardealului cu patria-mamă. Mai târziu, cu Decretul Regal nr. 2270/1929, obține înalta distincție onorifică „Ordinul Steaua României în gradul de Mare Ofițer”, pentru meritul de a fi conlucrat la realizarea Unirii Ardealului cu Patria Mamă, în calitate de Președinte al Consiliului Național din Alba-Iulia.După moartea soției, se călugărește. În 31 martie 1923 este hirotonit arhiereu şi instalat în scaunul nou înfiinţatei episcopii a Armatei Române, cu sediul la Alba Iulia. La 17 decembrie 1924, Marele Colegiu îl desemnează pe Episcopul Justinian al Armatei ca Episcop al Eparhiei Cetatea Albă-Ismail, cu reședința la Ismail. În sudul Basarabiei, Episcopul Justinian Teculescu a reuşit „să tragă o brazdă adâncă şi să croiască un drum drept şi solid pentru viaţa Eparhiei”. Și în această parte a țării, departe de locurile natale, Episcopul Justinian Teculescu susține o bogată activitate. Mormântul Episcopului Justinian Teculescu din umbra bisericii vechi din Voineşti este un simbol al vrednicului ierarh, slujitor devotat al bisericii strămoşeşti, simbol al luptătorului pentru neam şi pentru lege.