Protocolul de la Mehadia
Între personalitățile din Banat, care au dat istoriei și culturii românești în general, suficiente fapte și mărturii pentru generațiile de după ei se numără și Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833). A trăit și și-a desfășurat activitatea într-o arie geografică destul de largă pentru acea epocă: Mehadia – Viena – Timișoara – Vârșeț –Caransebeș – Clisura Dunării. A îndeplinit şi a avut o serie de funcții și preocupări mai mult sau mai puțin oficiale: preot, protopop, director al școlilor neunite românești și sârbești, cronicar, învățător, numismat și arheolog amator, ctitor de biserici, colecționar și difuzor de carte, preot militar, tălmaci pentru ofițeri superiori şi pentru împăratul Iosif al II-lea, culegător de folclor. Se cunosc 11 dintre lucrările sale, la unele fiind coautor. Una a fost descoperită în ultimii ani. Este vorba despre manuscrisul care poartă titlul Protocolul din Protoprezviteratul Mehadiei. Scurtă cuprindere a poruncilor, de la 1 mai 1792. Potrivit primei datări și ultimei mențiuni de dată şi an care apar în acest manuscris, perioada acoperită de acest Protocol este între 28 mai 1792 - 29 noiembrie 1832, adică 40 de ani. Protocolul este de fapt un jurnal de intrări-ieșiri ale actelor primite și emise de protopop, scopul lui fiind de a ține o evidență strictă a tuturor actelor primite și emise de protopopiat în perioada respectivă, fapt ce intra în obligațiile de serviciu ale protopopului. Acest manuscris conține informații prețioase din punct de vedere religios, lingvistic și cultural în general.