Considerații asupra originii genului în limba română

De | 2022-03-21T23:41:12+00:00 21 martie 2022|

Sistemul de 3 genuri a apărut în limba proto-indo-europeană din Europa, după separarea de limbile anatoliene. Fazele anterioare ale limbii proto-indo-europene a avut un sistem bazat pe distincția animat/inanimat. Cercetătorii consideră că mai întâi s-a conturat genul feminin care a apărut inițial din substantivele abstracte și cele colective ale genului inanimat, la care s-au adăugat cele de sex feminin din genul animat pre-existent. Din celalalte substantive ale genului inanimat s-a constituit genul neutru, în timp ce genul masculin a luat ființă din substantivele care defineau entități de gen masculin al vechiului gen animat. Substantivele din care a apărut initial genul feminin aveau terminația *ā, însă cercetătorii nu precizează originea acestei terminații. Ipoteza este mai veche, emisă mai întâi de Brugmann, la sfârșitul secolului XIX. Ulterior, această teorie a putut fi susținută cu argumente noi odată cu descoperirea și descifrarea limbilor anatoliene, în special a limbii hitite la începutul secolului XX, limbi indo-europene au cunoscut doar sistemul de genuri bazat pe distincția animat/inanimat. Autorul articolului indentifică terminația ā a substantivelor feminine din sistemul de 3 genuri ca fiind o particulă deictică postpusă, de aceeași factură cu particula deictică post-pusă -a care se regăsește în pronumele demonstrative din limba română ca în acest-a, care, mai târziu, a putut avea diverse întrebuințări, jucând rolul de desinență de plural a substantivelor neutre din limbile greacă și latină. Sistemul de 3 genuri din limba română este diferit de cel din latină precum și de cel din limbile romanice, având prin urmare o evoluție proprie de-a lungul timpului.

Despre genul feminin în limba română

De | 2019-10-06T10:39:44+00:00 18 martie 2017|

Sistemul de 3 genuri este o dezvoltare târzie în proto-indo-europeană, acesta fiind precedat de cel bazat pe distincția animat/inanimat. Cercetătorii consideră că, ulterior, din genul animat a apărut genul feminin care, împreună cu substantivele abstracte/colective ale genului inanimat, avea să se constituie într-un gen nou. Aceste substanive aveau terminația *ā (*eh2), însă cercetătorii nu precizează originea acestei terminații. Ipoteza este mai veche, emisă mai întâi de Brugmann, la sfârșitul secolului XIX. Ulterior, această teorie a putut fi susținută cu argumente în plus odată cu descoperirea și descifrarea limbilor anatoliene, la începutul secolului XX, limbi indo-europene care nu au cunoscut sistemul de 3 genuri, ci doar pe cel bazat pe distincția animat/inanimat. Autorul indentifică terminația ā a substantivelor feminine din sistemul de 3 genuri ca fiind o particulă deictică postpusă, de aceeași factură cu particula deictică post-pusă -a care se regăsește în pronumele demonstrative din limba română ca în acest-a, care, mai târziu, a putut avea diverse întrebuințări, cum ar fi aceea de desinență de plural a substantivelor neutre din limbile greacă și latină, care este tot a.

Începutul sfârşitului enigmei etrusce

De | 2016-03-23T12:02:48+00:00 16 decembrie 2015|

Constatând evoluţia din cercetarea limbii etrusce, cu deplasarea opiniei ştiinţifice de la teza neindoeuropenismului acestora la aceea a indoeuropenităţii, eseistul propune o nouă grilă de investigaţie, care ar putea rezolva dilema. Foloseşte în acest scop 2 izvoare principale: opera savantului bulgar Vl. Georgiev şi informaţiile mitologice sistematizate de eruditul francez P. Grimal. Metoda sa este hermeneutică şi arhetipologică. În plus aduce, ca nod de articulare a viziunii georgieviene despre originea troiană (şi anatoliană) a etruscilor cu noua perspectivă, date mai recente asupra unei entităţi etnogeografice şi politice din mileniul II î. Chr., numită Arzawa (şi Assuwa), compilate de autorii site-urilor internet (cf. în special https: // it. wikipedia. org / wiki / Arzawa şi https: // it. wikipedia. org / wiki / Arzawa_Minor). Concluziile spre care îndeamnă sunt următoarele: 1) etruscii se trăgeau din acea regiune vest-anatoliană; 2) au avut acolo o simbioză cu troienii; 3) graiul lor era ultima fază a unui idiom protoIE, asemănător cu al licienilor-luviţilor-lidienilor, dar mai arhaic. Şi sugestia este că dezlegarea „definitivă” a enigmei lor va veni mai ales prin comparaţia relicvelor lexicului şi gramaticii rasene cu cele din ariile (laterale) celtică, germano-scandinavă, toharică şi vechi-indiană.