Să pictezi chipuri ale entităților sfinte, angelice și divine e urmare a unui har primit. Harul vine întotdeauna cu responsabilitate și responsabilizare maximă, deloc ușor de dus de umerii de pământean. Nimic nu e fără credință, sârguință și rugăciune pentru iconar.
Este meritul editurii „Lumină din Lumină” din Bucureşti de a reedita o operă complexă, meritată, a lui Vasile Militaru, necunoscută contemporanilor noştri. Sunt versuri nemuritoare, dăruite cu tot Sufletul generațiilor viitoare care vor îmbrăca haine ale tuturor virtuţilor, să strălumineze în eternitate, ca cetăţeni ai Patriei Cereşti. Părerea noastră este că a sosit momentul ca poeziile lui Vasile Militaru să reajungă în manualele şcolare.
Poet tragic, reprezentant de frunte al generaţiei creştine a ortodoxismului românesc din veacul al XX-lea, Radu Gyr a cultivat, în mare măsură, metafora Divinităţii, relaţia Dumnezeu – om, două forţe opuse, prezentate în antiteză. Este prezentă în lirica sa şi ideea comuniunii în suferinţă cu Mântuitorul şi înţelegerea creştină a suferinţei umane. Hristos îi apare ca un mister ce trebuie dezlegat de către muritorii de rând cât mai repede; în egală măsură trebuie ă remarcăm şi, totodată, să apreciem, mărturia mucenicească a poeziei lui Radu Gyr.