Cercetarea Mioriței s-a făcut cu o metodologie deficitară, învechită și a dus la o înțelegere greșită a textului. S-a crezut că ar fi vorba de o crimă josnică, iar ciobanul ar fi un om laș, care acceptă moartea fără împotrivire. Așa s-a ajuns la denigrarea ciobanului, a românilor și la ura față de cea mai frumoasă poezie a strămoșilor noștri. Eu analizez Miorița cu o metodologe științifică, învățată la Universitate în Suedia și arăt pe ce criterii a fost considerată de occidentali ca fiind una din cele mai valoroase capodopere din literatura universală. În Miorița natura este divinizată, divinitatea umanizată, iar omul e îndumnezeit. Miorița este etern valabilă și actuală, ca un ghid de înălțare spirituală pe culmile poeziei și spiritualității, a oricărui om, de orice religie, de pe toate meridianele. A denigra Miorița sau a îl defăima pe Eminescu este mai grav decât a pune la cale o crimă împotriva identității noastre naționale. Este o gândire bolnavă.

Miorița este apreciată de străini ca „una dintre marile creații clasice din literatura universală.” Unii dintre noi au înțeles-o greșit și o disprețuiesc. Arăt aici câteva din cauzele care au dus la înțelegerea greșită a Mioriței, au semănat confuzii sau neadevăruri. Arăt și câteva din valorile poetice și de filozofie a vieții, ce fac din Miorița una din marile contribuții ale românilor la tezaurul culturii universale, de mare actualitate azi, ca ghid de înălțare în sferele cerești ale poeziei, pentru oricine, de oriunde ar fi