Îşi începuse preoţia prin anul 1817 la Roşia de Secaş. Slujea ca preot, iar mai apoi şi ca protopop în Protopopiatul Armenilor.
Cu vederi mai largi, Vasile Pauleti se integrează cu dăruire luptei pentru emanciparea românilor, pentru împlinirea idealurilor lor în frământata epocă pe care o traversa naţia sa în pregătirea şi desfăşurarea evenimentelor de la 1848 şi de mai apoi.
Cuprins devreme de spiritul intelectualităţii blăjene, antrenat în evenimentele de la 1848, cu implicare directă şi suferinţe pe măsură. La solicitarea Mitropoliei Blajului, în raportul pe care protopopul îl înaintează după evenimentele sângeroase ce au avut loc într-acei doi ani, el face o adevărată radiografiere a suferinţelor şi pierderilor în oameni a satelor protopopiatului său. La 11 martie 1849, când trupele maghiare au intrat în Sibiu, l-au împușcat pe tânărul Ioan Pauleti, fiul protopopului, de numai 23 de ani, pe motiv că a fost tribunul românilor. Iar când trupele maghiare s-au întors de la Sibiu, au năvălit cu mare mânie peste Roșia de Secaș, locuitorii satului fiind bătuți și jefuiți, iar pe Marcu Ionaș l-au împușcat și l-au tăiat cu săbiile pentru că a fost măcelar în armata împărătească. Văduvele au rămas cu nutrire nedestul pentru creșterea alor 21 de orfani. Salomia Bogdan avea de îngrijit 9 copii, patru ai ei și cinci a soțului mort, întră care o fată chilavă și un tată de 82 de ani, care de supărare a murit după numai trei luni. Basiliou Pauleti m.p., Parohu gr.c. și Protop. (Elena Mihu, Un apel către cei morți. Rapoartele preoților greco-catolici 1848-1849, Editura Buna Vestire, Blaj, 2013, pag. 391).
De reţinut, de asemenea, implicarea totală a familiei sale în evenimente, fiul său, Ioan, făcând parte din delegaţia românilor ardeleni trimisă la împăratul de la Viena pentru susţinerea cauzei naţiei lor. Din această delegaţie făcea parte şi un anume Ioan Pauleti (după afirmaţia lui Ioan Muşlea în „Studiul introductiv” la „Cântări şi strigături româneşti…” scrise de Nicolae Pauleti în Roşia în 1838, ediţie critică publicată de autorul studiului în Editura Academiei în anul 1962).
Profund preocupat de soarta românismului, la crearea Asociaţiunii Astra, la Sibiu în 1861, contribuie cu suma de 5 florini v.a. la fondul ei iniţial, sumă considerabilă având în vedere că o pereche de boi se vindea pe atunci cu 4-6 florini v.a. (valută austriacă).
Acasă protopopul Vasile Pauleti, pornind de la principiul lui Timotei Cipariu potrivit căruia politica dezbină, în vreme ce cultura unește, a militat neostenit pentru luminarea alor săi. Cum școala e cea dintâi îndrituită să lumineze poporul trimisese la școlile blăjene pe nepotul său, Nicolae, spre a se forma și a răspândi, prin acțiuni concrete, lumină nației sale, el realizând de altfel cea dintâi culegere de folclor românesc de acasă, de la Roșia de Secaș, despre care făcusem pomenire în rândurile de mai sus. Nici trimiterea la școală a lui Nicolae Ionaș nu i-a fost străină, acesta devenind ca profesor bine cunoscut în rândul intelectualității blăjene. Iar mai apoi purtarea de grijă nepotului său, Nicolae Brânzeu, răspunde tot cam aceleiași chemări ale protopopului către învățătură.
Vederile sale se prea poate să fi fost influențate de cele ale lui Timotei Cipariu cu care se înrudise prin căsătorie, el luând de soție o verișoară a luminatului învățat, pe Veronica, fata popii din Sâncel, frate al tatălui său.
Moare în anul 1869 fiind înmormântat în cimitirul bisericii, nu departe de lăcaşul în care a slujit o viaţă.