A cui e, de fapt, palinca

Încă din secolul al XIX-lea, de la Cihac, autorul primului dicționar etimologic al limbii române se susține că substantivul palincă ar fi de origine maghiară, mai precis din mgh. palinka, dar să vedem cum stau de fapt lucrurile.

După el, alți vajnici lingiviști precum Tiktin, Șăineanu, dar și autorii Dicționarului Academiei, susțin același lucru.

În limba română, palincă (varianta pălincă), substantiv de genul feminin, are mai multe sensuri, anume: 1. rachiu, țuică, 2. mămăligă mică și moale, 3. turtă din mălai coaptă, coaptă pe vatră, 4. chiflă, pâine mică. Are maghiara sensurile 2, 3, 4 ale acestui cuvânt? Evident că nu. În plus, trebuie să menționăm că pentru Dicționarul Academiei, termenul palincă cu sensurile 2, 3, 4 rămâne cu origine necunoscută, deși este mai mult decât evident că nu poate fi vorba de două cuvinte diferite, ci doar de sensuri diferite ale aceluiași cuvânt, care se raportează la noțiunea de „a coace, a încălzi foarte tare”. În consecință, ipoteza nu se susține și trebuie reconsiderată. Să vedem care sânt hibele ipotezei în cauză:

-În primul rând, rădăcina verbului din care provine acest substantiv este de origine indo-europeană, iar maghiara este limbă fino-ugrică.

-În al doilea rând, suf. –ca (-ka) este și el de origine indo-europeană, frecvent în limba română, în limbile slave și chiar în cele romanice.

Rădăcina proto-indo-europeană *pel– „a arde, a încălzi” se regăsește și ea în limbile slave, dar termenul palincă nu! În sârbo-croată există forma palinja „care arde” din vb. paliti „a arde”. În această limbă, la țuică i se spune šlivovica un derivat din šliva„prună”. Nici alte limbi slave nu au acest termen, cu excepția limbii ucrainene care l-a împrumutat din română.

În consecință, considerăm că termenul nu este de origine slavă, termen care a fost împrumutat și în alte limbi învecinate, pe lângă cea maghiară: cf. ucr. palinka, germ. (dial. austriac) palinka. Prin urmare, termenul rom. palincă este un derivat din a pălicare are și el o mulțime de sensuri „1. a încălzi prea tare, a arde, a dogori, a pârjoli, a pârli; 2. a lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieși mai ușor din ceaun; 3. a (se) încălzi la soare, a (se) bronza”. Acest fapt dovedește vechimea  termenului în limba română. Menționăm că aceiași autori menționați mai sus, susțin că verbul a păli ar fi de origine slavă, ceea ce nu este corect, fiind vorba de o rădăcină proto-indo-europeană care se regăsește și alte limbi indo-europene: cf. vechi islandezul flōr „cald, călduț”, olandezul flouw „călduț” și vechi slavul politь „a arde”, respectiv palitь „a arde” (cauzativ). Verbele slave sânt cognați cu rom. a păli. În limba română, cuvântul care definește savuroasa licoare are mai mulți cognați precum verbul a opări,  pârnaie „oală mare de pământ folosită la gătit” și plejiță „mâncare, fiertură”, precum și verbul a păli din care provine. Prin urmare, toate aceste cuvinte derivă din rădăcina *pel-, menționată mai sus.

În consecință, subst. palincă este, fără nicio îndoială, cuvânt de origine indo-europeană, apărut pe terenul limbii române, iar maghiara l-a împrumutat din limba română. În maghiară sânt mii de cuvinte de origine română pe care multe dintre ele dicționarele etimologice alte limbii române le consideră de origine maghiară.

Astăzi brandul palinka este autorizat de către UE să fie produs doar în Ungaria și patru districte din Austria, încă din 2010. Putea România să obțină acest brand pentru județele din Ardeal, dar n-a făcut-o. Credem că și azi s-ar putea obține brand pentru horincă sau țuică, dar s-a făcut ceva în acest sens? Desigur nu. Ungurii „împrumută” și azi cum „au împrumutat” dintotdeauna elemente de cultură și civilizație românească și apoi pretind că le aparțin și, nu numai atât, că le-au aparținut dintotdeauna. Istoria adevărată le demonstrează că greșesc. Genetica, ultimul bastion al adevărurilor incontestabile neagă opiniile lor.  Până și din punct de vedere genetic sânt doar cca 5% ugro-finici, restul genelor le-au împrumutat de la vecini, ponderea românească fiind de cca 70%.

Avem o clasă politică trădătoare sau chiar de-a dreptul anti-românească și ca atare este necesar ca să ne reorganizăm și din punct de vedere politic.Altfel ne trezim cu moștenirea noastră multi-milenară furată de tot felul de venetici!

Sântem singura țară din lume care a acceptat și acceptă încă un ONG zis cultural, alcătuit pe criterii etnice să funcționeze ca partid politic, ceea ce este strigător la cer. Astăzi, după trezeci de ani de conviețuire cu această formațiune culturalo-politică, în unele județe din centrul României aproape că nu se mai vorbește românește! Legile internaționale interzic astfel de grupări politice, ceea ce este firesc, dar la noi imposibilul este posibil. Partide politice pe criterii etnice sânt acceptate doar pentru acele grupuri etnice care nu au un stat de sine stătător, cum este cazul scoțienilor, deși în lume există multe astfel de grupuri care nu au o entitate politică care să le reprezinte interesele, cum sânt bascii sau aromânii noștri.

Sânt atâtea de spus la aceste subiecte, dar mă opresc aici, întrucât pe multe dintre ele le cunoaștem cu toții. E bine să aflăm că originea cuvântului „palincă” este românească. E bine!!!

E bine să afle și ungurii că brandul lor nu este unguresc. Poate trec la o reconsiderare a acestuia. Cât privește România, ar trebui să ne amintim și noi, să le amintim tuturor că nu este un sat fără câini! Prin urmare, singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să trecem la treabă, cu mic, cu mare. Ne așteaptă Țara s-o apărăm și s-o repunem în drepturi!