Considerații asupra originii genului în limba română

De | 2022-03-21T23:41:12+00:00 21 martie 2022|

Sistemul de 3 genuri a apărut în limba proto-indo-europeană din Europa, după separarea de limbile anatoliene. Fazele anterioare ale limbii proto-indo-europene a avut un sistem bazat pe distincția animat/inanimat. Cercetătorii consideră că mai întâi s-a conturat genul feminin care a apărut inițial din substantivele abstracte și cele colective ale genului inanimat, la care s-au adăugat cele de sex feminin din genul animat pre-existent. Din celalalte substantive ale genului inanimat s-a constituit genul neutru, în timp ce genul masculin a luat ființă din substantivele care defineau entități de gen masculin al vechiului gen animat. Substantivele din care a apărut initial genul feminin aveau terminația *ā, însă cercetătorii nu precizează originea acestei terminații. Ipoteza este mai veche, emisă mai întâi de Brugmann, la sfârșitul secolului XIX. Ulterior, această teorie a putut fi susținută cu argumente noi odată cu descoperirea și descifrarea limbilor anatoliene, în special a limbii hitite la începutul secolului XX, limbi indo-europene au cunoscut doar sistemul de genuri bazat pe distincția animat/inanimat. Autorul articolului indentifică terminația ā a substantivelor feminine din sistemul de 3 genuri ca fiind o particulă deictică postpusă, de aceeași factură cu particula deictică post-pusă -a care se regăsește în pronumele demonstrative din limba română ca în acest-a, care, mai târziu, a putut avea diverse întrebuințări, jucând rolul de desinență de plural a substantivelor neutre din limbile greacă și latină. Sistemul de 3 genuri din limba română este diferit de cel din latină precum și de cel din limbile romanice, având prin urmare o evoluție proprie de-a lungul timpului.

A cui e, de fapt, palinca

De | 2021-09-22T17:50:24+00:00 22 septembrie 2021|

Se consideră că subst. palincă prezent în limba română și maghiară ar fi de origine maghiară. La o privire sumară asupra acestui termen se pot observa câteva detalii esențiale care exclud o origine maghiară a acestuia. În primul rând, subst. palincă are sensuri multiple în limba română, în conformitate cu sensul rădăcinii proto-indo-europene din care provine, ceea ce nu este cazul cu maghiara. În al doilea rând, are un sufix românesc care se regăsește și în limbile slave sau chiar în cele romanice, suf. -că. În al treilea rând, derivă dintr-un radical proto-indo-european, româna fiind o limbă indo-europeană, în timp ce maghiara este o limbă fino-ugrică. Toate aceste detalii echivalează cu un furt identitar, fenomen care durează de secole. În acest articol, autorul analizează toate aceste aspecte și demonstrază că termenul palincă are origini românești.

Limba inscripțiilor de pe plăcuțele de la Sinaia

De | 2015-12-16T22:24:59+00:00 18 mai 2015|

Au existat și există încă multe controverse cu privire la originea limbii și poporului român, provenite fie din rea-credință, fie din ignoranță. În principiu, totul se reduce la două ipoteze, numite pe scurt ipoteza latinistă și cea dacistă, bine cunoscute tuturor. Adevărata descoperire a Plăcuțelor de la Sinaia a avut loc cândva în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar detaliile rămân încă un mister. În anii ’90 ai secolului trecut când Dan Romalo a publicat prima lucrare despre aceste plăcuțe cu imaginea fiecărei plăcuțe dintre cele rămase, 134 la număr, din cele câteva sute câte au fost inițial. Între timp au mai apărut încă vreo câteva lucrări de acest gen. În 2014, apare un volum semnat de Eugen Nicolaescu care face o mai bună interpretare a datelor. În cele ce urmează, vom face analiza etimologică a cuvintelor din glosarul de cuvinte dacice, în total 307 cuvinte-titlu. Din câte se va putea vedea, limba este de fapt o română arhaică, cu multe legături cu latina și cu alte limbi italice (inclusiv etrusca) sau alte limbi indo-europene.