Mi-am asumat această magie a stilului nipon – așezată în 17 silabe, pe 3 rânduri – ca pe o zestre spirituală și literară dăruită de Divinitate, față de care am mare grijă și respect. Prin fiecare haiku mă întorc la sacra identitate, onorând creația, viața și natura.
Acest gen literar de exprimare este poate cea mai curată și sinceră formă de poezie. În 17 silabe nu te poți întinde la discursuri inutile și jalnice. Trebuie să fii clar, concis și la subiect, plus că ai de respectat niște reguli.
La prima vedere, oricine crede că este capabil să scrie asemenea „banalități”(părerea unora despre haiku). Dar tocmai aici este problema. Omul zilelor noastre s-a tehnologizat într-o așa măsură încât a ieșit din tiparul original. Ori, pentru mine, dreapta și adevărata origine este tot ce contează.
Nu vreau să fiu, să par, să devin altfel. Sunt bucuroasă și îmi place cum am fost alcătuită de Dumnezeu. De aceea nu vreau nicio modificare în ceea ce sunt. De aici și concluzia că haiku-ul nu este precum multe din celelalte poezii care aparțin altor stiluri: fără căldură, fără emoție, fără decență.
Haiku-ul este poezia care nu murdărește fața pământului și care conferă demnitate celui ce o citește.
Haiku-ul mai și consolează.
Haiku-urile mele sunt toate inspirate din realitate, din cotidian, din normalitate. Locuri, întâmplări și imagini – care sunt un templu al sufletului – alături de tăceri, de un respiro – despre care inima îți vorbește și are atâta nevoie. Cred că această adâncire/scufundare a mea în frumusețea Cuvântului care a fost la început m-a ajutat și mi-a dat tot ceea ce aveam nevoie ca să trec cu bucurie prin perioadele mult zbuciumate și dificile ale vieții.
Nu din lipsă de modestie, pot afirma că nu cunosc vreun om mai „așezat” din toate punctele de vedere, ca mine. Și asta datorită regulii de a asculta și respecta Cuvântul care a fost la început. Iar orice polemică, pe această temă, pentru mine este egală cu zero.
Am avut onoarea și șansa să îmi fie descoperite haiku-urile de mari maeștri ai culturii japoneze, care m-au tradus și m-au publicat în jurnale, reviste și cărți colective de poezie niponă. Cred că sunt prezentă în vreo șapte volume de Antologii de haiku publicate între anii 2018-2023 de Universitatea de Haiku din Tokio. Am avut o colaborare frumoasă cu prof. Nagata Mitunori și doamna Mine Mukose, din cadrul Universității de Haiku. De asemenea, am colaborat cu scriitorul Hidenori Hiruta, care mi-a tradus haikuurile în limba japoneză și le-a publicat în „World Haiku Series – 2021” https:// akitahaiku.com.
O altă mare bucurie și realizare a mea ca scriitor de haiku este prezența a două dintre haiku-urile mele, dedicate florilor de cireș, pe o plachetă-monument, dintr-un parc de la poalele muntelui Fuji (2018) – lucrarea realizată de Masashi Nakamura, autor al Codului Japonez, director general al Centrului Cultural Japonez – știre pe care eu am aflat-o mai târziu, datorită probabil lipsei prea bune de comunicare între mine și forurile superioare haikuistice.
Iată cele două haiku-uri:
“ball dress-/ flowering cherry/ in the royal garden”
și
“light at dawn -/ blossom cherries/ in the royal garden”.
Realizările mele, însă, nu se termină aici. În primăvara acestui an, la invitația Consulatului Japonez din Toronto, am participat cu două haiku-uri la sărbătoarea florilor de cireș – Shakura, poate cea mai importantă sărbătoare a japonezilor, iar haiku-urile mele au fost apreciate și publicate pe site-ul Consulatului Japonez din Toronto.
Am luat și un important premiu II la un concurs în Israel, apoi de două ori mențiune în Franța, oferită de UNICEF.
În Italia am două mari premii I la acest gen de poezie.
Și în România am numeroase premii și nominalizări la concursurile de haiku. Sunt prezentă în numeroase cărți colective din țară și străinătate(Japonia, America, Franța, Italia, Maroc, Argentina, Nigeria) și am semnat două cărți personale de haiku. Una publicată în Italia -2019: o carte tradusă în trei limbi (japoneză, franceză, italiană); cealaltă, o carte publicată la Cluj-Napoca, în 2022, în limbile română și italiană.
Spre sfârșitul acestui an voi publica un alt volum de haiku în Italia, unde sper să mă bucur de o frumoasă prezentare a cărții mele.
La final remarc cu tristețe că genul acesta de poezie este prea puțin apreciat la noi în țară, drept pentru care vă ofer spre lectură cîteva dintre haiku-urile pe care le-am scris.
zile de iarnă –
buna-și strânge în coc
părul cărunt
frunza brumată –
bunicul strânge domol
mâna bunicii
frunze ruginii –
în mintea bunicii
o amintire
brumă pe flori –
din cuibul rândunicii
niciun ciripit
vânt de toamnă –
acoperind o frunză
trena miresei
brumă pe flori –
tremurând la altar
pleoapa miresei
frunza brumată –
o foaie lipsă din
cartea cu povești
zile de școală –
încheiați pe sărite
nasturii hainei
covor de frunze –
un négligé elegant
lângă fereastră
grijile zilei –
ceaslovul îngălbenit
sub perna mamei
album de nuntă –
peste poza miresei
o crizantemă
zorii de ziuă –
mama închide cartea
de rugăciuni
control green pass –
mamei îi tremurâ-n mâini
o iconiță
zile de toamnă –
plină cu povești traista
bunicului
magie în zori –
florile împodobind
toată grădina
nopți înstelate –
peste pruncul din leagăn
ochii bunicii
sfârșit de toamnă –
bunul murmură-n taină
Ave Maria
locuri natale –
în fiecare pas
copilăria
bujor înflorit –
ultimul retuș pe
obrazul miresei
ziua mamei –
încărcat de flori mărul
de-odinioară
doar o speranță –
adunați iarăși la
frângerea pâinii
ulciorul spart –
căzând pe umerii Lui
toată povara
pom înflorit –
agățat într-un spin
voalul miresei
flori de sezon –
tata privind îndelung
voalul miresei
Gogyohka
câte o lacrimă
las din loc în loc –
urme prin care
vei cunoaște
drum de întoarcere
Gogoyohka
astăzi
am văzut cerul
ca pe-un altfel de drum
care purta la capăt
numele tău
Gogyhoka
pe cer
norii –
cuvinte grele
peste
sufletul meu
