Traiul normal, după care jinduim, probabil, majoritatea dintre noi, pare a nu fi încă posibil; sau mai bine scris nu încă posibil în măsura definirii normalității ca mod de existență dinainte de jumătatea lunii mărțișor a anului de grație 2020. Am intrat, cum titrau unele publicații, în epoca postcovid! Cît mai rămîne valabil din ceea ce am învățat pînă acum, anume că viața e optim să fie trăită cu măsură, asumată după darurile și cusururile fiecăruia, dar cu infinită grijă de a nu blasfemia, de a nu umili și a nu contraria pe semenii care te înconjoară proxim?…

Față de restul semenilor – din cartier, din sat / oraș, din țară și de oriunde – știam că o atitudine binevoitoare, o seninătate, o politețe calmă te pot scoate din orice încurcături. Suplimentar, în plan personal, creștin ortodox fiind, am experimentat cu asupra de măsură că rugăciunea netezește căi pe care mintea, oricît mi-ar fi fost de bine luminată în cutare sau cutare împrejurare, nu mi le-ar fi conceput, întrucît răsștiut este: ceea ce-i pare omului cu neputință, se poate înfăptui dacă-i voia lui Dumnezeu, căci pentru El totul este cu putință în cer și pe pămînt.

„Tăcerea e de aur“ – sună un sfat străvechi privind relațiile general-umane; dar tăcerea poate deveni vinovată față de semeni și chiar dăunătoare în raporturile cu cei apropiați atunci cînd există responsabilități anume (nu neapărat deontologice). Mai ales cînd pregătirea și statutul social individual sînt mai înalte, a nu rosti cuvîntul necesar devine, ca în cazul lui Parsifal, o tristă ratare a condiției umane „hic et nunc“, o amînare vinovată ce se dovedește, adeseori, decisivă, schimbînd traseul existenței într-o direcție complicată și nu rareori nefastă.

Odată făcută această introducere, precizez că, din postura mea de intelectual cu experiență didactică (la catedră, nu ca funcționar prin inspectorate ori minister!) de peste trei decenii, pe lîngă una de redactor de reviste și de autor (sute de articole, două cărți publicate și alte trei-patru definitivate), vreau să formulez un protest răspicat împotriva mascaradei impuse de indivizi străini de aspirațiile, de vocația, de tradițiile românilor. Nu discut aici despre modul cum au urcat ei treptele sociale ocupînd posturile cele mai înalte de președinte de țară, de parlamentari, de guvernanți etc., toate retribuite și din banii mei de contribuabil onest, învățat să trăiesc doar din salariul de profesor. Deși aparent peiorativ, un termen mai potrivit decît deja cel folosit, mascaradă, nu există pentru măsurile restrictive, pe alocuri abuzive, adică neconstituționale, luate în consens deloc întîmplător cu alți conducători de stat ai planetei. Voi demonstra în cele următoare îndreptățirea de a numi astfel fenomenul cu pricina printr-un derivat de la mască.

Ce semnificație are, de fapt, acest cuvînt?

Deschizînd dicționarele și cărțile aflate la îndemînă, pe lîngă sensul propriu (s.f. 1. Bucată de stofă, de mătase, de dantelă, de carton etc, (înfățișînd o față omenească sau figura unui animal) cu care își acoperă cineva fața sau o parte a ei (pentru a nu fi recunoscut), lăsînd numai ochii descoperiți), pătrund în fascinantul polisimbolism al obiectului manifest de-a lungul vremurilor în majoritatea civilizațiilor.

La primitivi, așa cum observa Julius Lips, exista o cultură a măștii, pusă în relație cu strămoșii, cu animalul totemic al fiecărui trib. Ivan Evseev reține că dansurile cu măști sînt legate de riturile agrare, nupțiale, inițiatice și funerare, la care participă cei vii și cei morți, divinitățile și geniile tutelare ale tribului. Gilbert Durand definea masca drept imitație imputrescibilă a strămoșului, Carl Enstein ca extaz imobil, iar Jean Laude – mijlocul consacrat de a ajunge la extaz, de vreme ce ea ține într-însa zeul sau duhul.

Conform autorilor amplului Dicționar de simboluri Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, tradițiile grecești, ca și civilizațiile minoică și miceniană, au cunoscut măștile rituale de la ceremoniile și dansurile sacre, măștile funerare, măștile votive, măștile folosite ca deghizare, măștile de teatru. De la acest ultim tip de mască întruchipînd un personaj (prosopon) se trage cuvîntul persoană. Aceste măști de teatru, în genere stereotipe (ca în teatrul japonez), subliniază trăsăturile caracteristice ale cîte unui personaj – rege, moșneag, femeie, sclav etc. Există un repertoriu de măști, după cum există unul de piese de teatru sau de tipuri umane. Actorul care-și pune o mască se identifică, în aparență sau printr-o apropiere de tip magic, cu personajul reprezentat. Masca este așadar simbolul unei identificări. Simbolismul măștii a prilejuit scene dramatice în povestirile, piesele, filmele în care persoana s-a identificat într-atît cu personajul, cu masca, încît nu se mai poate desprinde, nu-și mai poate smulge masca; ea a devenit imaginea reprezentată. Dacă, de pildă, a luat înfățișarea unui demon, în cele din urmă a ajuns să se identifice cu el. Ne dăm seama de efectele ce se pot obține de pe urma acestei forțe oculte de asimilare a măștii. Înțelegem astfel că psihanaliza se străduiește să dea jos măștile unei persoane, urmărind s-o pună pe aceasta față în față cu realitatea sa profundă. […] / Dar poate că ne întîlnim aici cu miturile hinduse și chineze ale leului, dragonului sau ale căpcăunului care-i cer zeului ce i-a creat să le dea victime pe care să le mănînce și primesc următorul răspuns: hrăniți-vă din voi înșivă; atunci, ei își dau seama că nu sînt decît o mască, o aparență, o dorință, o poftă de nestăvilit, dar goală de orice substanță. Înainte de a trece mai departe în revistă aceste adevăruri învăluite sub forma miturilor, îi rog pe cititorii ajunși aici cu lectura să reia intenționat extinsul meu citat din opera celor doi oameni de știință menționați din perspectiva actualității dureroase pe care o îngurgităm (mulți fără crîcnire!)…

La români, după academicianul Romulus Vulcănescu, măștile funerare au multiple semnificații magico-mitice […] Unele prezervă imaginea mortului împotriva unor demoni malefici, altele o substituie cu una mitică a strămoșilor ancestrali și altele însoțesc funeraliile cu valențele lor mitice de imagini a[le] unor făpturi divine. Ca exemple, cercetătorul dă cămașa mască de înmormîntare din județul Gorj: țesută din cînepă sau in netopit, astfel încît să nu aibă niciun orificiu pentru cap și mîneci; să fie deschisă numai la poale pentru a putea fi înfundată cu un șnur petrecut în tivul poalelor ca să le strîngă și să le lege ca o gură de sac. Această cămașă complet înfundată era confecționată în casă chiar de către femeia pentru care era destinată, sau pentru părintele sau soțul ei. Era ușor ornamentată în dreptul capului cu patru găurele brodate în roșu, dispuse simetric față de o cincea din mijlocul lor. Se încheiau tăbliile de pînză cu «cheițe» și rar cu «ciucuri» roșii, ca și mînecile și poalele. / În această [cămașă-mască] era introdus cadavrul nud și apoi așezat în sicriu pentru înmormîntare. / În măștile-cămăși de înmormîntare erau îmbrăcați numai cei ce consimțeau pe cînd erau încă în viață să și le confecționeze. Ritualul a dispărut odată cu credința în utilizarea lor. Era un dublu instrument de prezervare magico-mitică: pe de o parte a cadavrului împotriva daimonologiei nefaste a mormîntuui, pe de altă parte, a membrilor familiei împotriva unei eventuale strigoizări după moarte a purtătorului ei. / Un  substitut al măștii-cămăși de înmormîntare este «pînza de față», un fel de mască reductivă de tipul obrăzarului, utilizată în toată perioada feudală la înmormîntările celor care aveau de ascuns un rictus de boală, o mutilare accidentală a feței sau care au lăsat cu limbă de moarte  să li se acopere astfel fața. Pînza de față putea fi și un ștergar îngust, care se pune orizontal pe față. Personal, am participat în 2009 la o înmormîntare a parohului unei biserici din București. În mod inexplicabil, pe întreg parcursul slujbelor cuvenite, i s-a acoperit complet fața, investigațiile mele discrete neducîndu-mă la nicio motivare. Presupun că, deși originar din Ardeal, omul și rudele sale păstraseră reminiscențe din străvechiul obicei gorjean extins peste munți. Etnograful menționează în cartea sa Mitologie română din care am citat și următoarele: Ultimele cercetări arheologice din 1984 de la Bunești-Averești, pe Dealul Bobului au descoperit urmele unei cetăți și a unui tezaur dacic impresionant de bogat, care, pe lîngă monede, conține podoabe princiare (o diademă) și obiecte de cult: statuete, patru măști antropomorfe (confecționate din pastă de sticlă albastră și neagră), vase rituale etc. Dintre toate piesele o importanță magico-rituală o prezintă măștile de sticlă, prin morfologia, stilul și cromatica lor, cărora li se găsesc „analogii în unele descoperiri din Transilvania (Fîntînele, Brateș, Pișcolț) și în Dobrogea (la Mangalia)“ / Îndeosebi măștile antropomorfe de sticlă colorată lasă deschisă problema rostului lor în contextul inventarului cultural descoperit: sînt măști de import sau locale, rituale sau ornamentale, ce reprezintă strămoși sau oficianți, care răspund unei necesități reale sau începutului unei influențe de cult? / Ipoteza referitoare la caracterul ritual și ceremonial la daci pare a-și fi găsit astfel un punct de sprijin documentat material în aceste măști atît de curioase.

În diferite momente ale anului, de-a lungul vremii, în satele tradiționale s-au purtat ocazional măști avînd semnificații mitice, precum: Blojul, cu sinonimele Goțoi, Mujug, Păpălugă, Plugar, Sîngiorz în scenariile ritualice ale morții și renașterii anuale a vegetației; Brezaia, în chip zoomorf, cu rol în sărbătorile Crăciunului, sinonimă cu Borița, Capra, Cerbul, Turca, Vasilca purtate de colindători; Mutul Călușarilor (mască de țap ori de moșneag) și masca antropomorfă ori zoomorfă purtată la dezlegarea Călușului, dimpreună cu efigia (Steagul Călușului) și / sau cu totemul (Ciocul Călușului); Cucii, în ritualurile de fertilizare și de alungare a bolilor în prima zi după lăsatul secului de Paști; Mătăhală sau Papalugără în ceremonialul agrar al trecerii spiritului grîului din ciclul „vieții“ ca plantă în acela al „morții“ ca sămînță cu ocazia secerișului; măștile de popă, dascăl și bocitoare care parodiau moartea în cadrul îngropării și învierii Vătafului / Măscăriciului Junilor Brașoveni ș.a.

Toate aceste măști și altele asemenea aveau rostul lor ocazional, cu dansuri și cîntări specifice sincretismului folcloric. Accentuez: portul feluritelor măști cu roluri bine determinate în cadrul satului tradițional era facultativ și ocazional, niciodată tinzînd către permanență și omniprezență, așa cum legiferează în chip absurd, în pofida protestelor celor care-și mai păstrează mintea-ntreagă, conducători străini nu numai de tradiții ci și de credință, în chip paradoxal efemer puși a gestiona treburile țării, confiscînd însă prezentul și viitorul românimii ca și cînd ar fi zeități civilizatoare!

Subiectul propus în acest eseu comportă, desigur, abordarea halloweenului – sărbătoarea de origine celtică al cărei nume provine din expresia „All Hallows’ Even“. Nicholas Rogers a cercetat originile halloweenului și a observat că unii folcloriști i-au detectat originile în sărbătoarea romană a Pomonei, zeița fructelor și semințelor, sau în festivalul morților denumit Parentalia, sărbătoarea este cel mai frecvent legată de festivalul celtic Samhain, scris inițial Samuin (denumirea provine din irlandeza veche și înseamnă „sfîrșitul verii“). Celebrarea strămoșilor din zona primitivă a Albionului printr-un fel de ceremonial-invocație coincidea cu alungarea spiritelor rele în ziua de 31 brumărel / octombrie prin purtarea unor costume și măști care imitau tocmai aceste spirite. Numai că judecata urmînd principiul sintetizat și-n zicerea românească „cui pe cui se scoate“ a funcționat acolo strîmb: de pildă, în timp ce tinerii din Scoția îmbrăcați în alb, cu fețele înnegrite sau mascate cu predilecție în draci credeau că alungă de la ei populația iadului, slugile lui Scaraoțchi se bucurau de mama focului, așa cum o fac, desigur, și-n zilele noastre cînd sînt evocați. Obiceiul a fost preluat ca un fel de colind rudimentar și-n Statele Unite la începutul secolului al XX-lea, angrenînd nu numai tinerii, ci pe copii și pe adulți deopotrivă. În loc să învețe și ei ceva cît de cît inteligent de cîntat ori de recitat, spiritul pragmatic american i-a determinat pe micuții mascați ori chiar costumați în drăcușori, vrăjitori, mumii, gnomi și alte drăgălașe creaturi de-acestea să declame interogativ pe la casele oamenilor doar: „Trick or Treat?” (în traducere liberă „farsă / păcăleală ori tratație / ceva dulce?“). Lucrători inventivi din UNICEF cu mințile programate pe profituri au pus pe roate mișcarea „Trick-or-Treat for UNICEF“. Lipsită de istorie comună străveche, adunătura de oameni din America de Nord a înjghebat o „tradiție“ pornind de la ceea ce s-a inițiat într-o mahala a Philadelphiei prin 1950, înființînd și o cutie portocalie pentru donații. Astfel, halloweenul a ajuns în prezent să aibă statut național, cu o industrie pe măsură. În iureșul acesta satanico-pragmatic, strămoșii au fost uitați cu desăvîrșire, sărbătoarea fiind monopolizată de spiritele malefice! Interesant este că această vicleană confiscare precedă sărbătoarea tuturor sfinților din 1 noiembrie din țările catolice și protestante! Trecînd în spațiul nostru creștin-ortodox, de menționat ar fi că, în calendar e trecută chiar în perioada în cauză Sîmbăta morților sau Moșii de toamnă, cu rădăcini preistorice. Etnologii au inventariat la români nu mai puțin de șaptesprezece denumiri de Moși (adică strămoși), ceea ce evidențiază o cu totul altă relație între cei vii și cei trecuți la Domnul sau adormiți, cum se recomandă a se formula creștinește în pomelnice. Din păcate, spiritul imitației în varii domenii (cultural, artistic, politic, pedagogic, juridic, administrativ etc.), combătut zadarnic la noi de oameni luminați începînd cu Mihail Kogălniceanu („Introducție“ la „Dacia literară“), continuînd cu junimiștii (prelegeri și articole vizînd „formele fără fond“), dar integral asumat după modelul tragic al gulagului de ideologii aduși la noi cu tancurile fostei URSS, este încă viu. E o mentalitate asemnănătoare devastatoarei racile „copy-paste“, crescute odată cu răspîndirea computerelor și a internetului. Astfel, în vremurile noastre, chipurile, „deschise“ (unii chiar i-au crezut pe așa-zișii politicieni care au inventat noțiunea „tranziție“ după 1990!) s-a ajuns ca în multe grădinițe, școli și chiar licee să se instaureze halloweenul. Costumele populare, obiceiurile de o mare frumusețe, poeziile și cîntecele unice-n lume, alături de istoria tragic-însîngerată a elitei românești prin lagărele de muncă și prin închisorile comuniste tind să fie împinse într-un ciudat con de umbră. Sînt voci sprințare care cer suprimarea predării religiei, întemeiate pe „corectitudinea politică“. Mai nou, se dorește cu grăbire și sîrg introducerea „ideologiei de gen“… Ca om al școlii și publicist, am făcut recomandări, am lansat avertismente și am protestat atît prin viu grai, de la catedră, prin articole (unele se pot afla în revista cenaclieră „Noul euxin“), cît și în stradă, cînd a fost cazul, toate întemeiate pe îndemnul „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!“, rostit de slujitorii altarelor noastre la mijlocul Sfintelor Liturghii, adresat, după cum bine se știe „cu mare glas“, illo tempore, de către Arhanghelul Mihail cetelor îngerești tulburate de nebunul îndemn luciferic. Din păcate, grozăvia de la Colectiv, produsă deloc întîmplător într-o astfel de noapte, cea din 30 octombrie 2015, nu pare nici acum, după ațîția ani, a fi interpretată unanim ca lecție luciferică. Întrucît dracul știe mereu să-i facă pe naivi să creadă cu înverșunare că nu există și că totul este o întîmplare, un accident, un joc al hazardului, probabil iar voi fi luat în rîs pentru vorbele mele nu numai de către ateii și liber-cugetătorii de serviciu, ci chiar de către unele fețe preoțești (deja una dintre ele – culmea: titrată! – ne-a alungat din Biserică! Am iertat, dar n-am uitat)…

Nu pot să nu fac analogii între semnificațiile măștilor mitic-folclorice a căror prezentare am încercat-o pînă aici și cele propuse cu o veselie delirantă de firmele de profil, apărute precum ciupercile după ploaie în economia autohtonă (spre amuzamentul cititorilor mei care nu și-au pierdut capul în toată nebunia aceasta fără precedent istoric – sau, mă rog: nu și l-au acoperit cu măști putînd încă face haz de necaz – voi da aici o mică listă de sortimente, neuitînd eliminarea tacită a agramatismelor denumirilor: „mască de protecție 3 ply, de unică folosință“, „vizieră de protecție «face shield»“, „vizieră de protecție pentru copii «face shield»“, „mască de protecție KN95 ffp2, ambalată individual în pungă“!).  

Revin acum la observația că masca este simbolul unei identificări și fac trimitere la obligativitatea purtării măștii în mijloacele de transport și în toate spațiile publice. E greu, oare, de înțeles despre ce identificare este vorba? Cum să mă las prostit în față de apelurile la „responsabilitate“ ale unor afaceriști veroși, ale unor inși ajunși în politică fiindcă pregătirea lor profesională e de nota patru, ale unor mass-media prinse de nenumărte ori cu miciuna?!

Medici din SUA (Rashid Buttar, Richard Schabas), din România (Vasile Astărăstoae, Răzvan Constantinescu) și din alte țări au avertizat asupra inutilității purtării măștii în împrejurările „pandemiei“. E pentru mine de mirare că nu numai membri de partide cu libertatea de conștiință limitată (cum erau odinioară foștii deținători de carnete comuniste), ci și unii creștini independenți politic își schimonosesc cu voioșie fețele create după Chipul Creatorului Suprem, chiar cu încurajarea – ce tristețe! – a celui mai înalt reprezentant al BOR![1] Le adresez tuturor un îndemn citîndu-l pe unul dintre specialiștii cu un vizibil simț al umorului: Trebuie să fim rezonabili. Carantina aparține Evului Mediu. Păstrați-vă măștile pentru cînd jefuiți bănci. Stați calm și vedeți-vă de treburi. Să nu facem din remedii ceva mai rău decît boala. (dr. Richard Schabas)

În final, pentru a sugera care este semnificația plauzibilă a restricțiilor din perspectivă ocultă, voi cita dintr-un articol publicat în revista „Credința ortodoxă“ îndreptînd tacit ortografia și, pe cît îmi va sta în putință, calitatea traducerii în paranteze drepte: Oamenii care conduc lumea […] lasă foarte puțin[e evenimente să se petreacă] la întîmplare. Sînt magi negri și desfășoară acest exercițiu în direct într-o manieră similară cu modul în care își conduc ritualurile satanice secrete. În ambele cazuri, obiectivul este același: să-i scoată pe inițiați din modul lor de existență normal[ă], să-i dezbine, să-i remodeleze după asemănarea liderilor lor, apoi să-i ducă spre [o nouă „normalitate“] de unde nu [se mai poate] reveni la vechile lor moduri de viață. […] [Elemente ale ritualului de inițiere a populației sînt:] carantina, blocarea, spălarea mîinilor, purtarea măștilor, distanțarea „socială“ [de fapt fizică!]. În privința purtării măștilor, autorul articolului menționează că ele sînt adesea folosite de [„elită“] la petrecerile și ritualurile [ei] […] Măștile ascund identitatea. [Oculta mondială grăbește] „moartea“ vechii identități. […] Cînd vine vorba de[spre] controlul minții, măștile sînt simboluri ale aspectelor ascunse sau ale persoanelor noastre, pe care controlorii [Noii Ordini Mondiale] îi vizează în mod deliberat cu propaganda lor subliminală […]

Adaug la aceste interesante observații că purtătorii de măști care nu-i protejează nici măcar de praf, dară-mi-te de virușii cu dimensiuni micronice suspectați ridicol că ar pluti aiurea prin aer (științific ei nu rezistă decît între anumite limite ale pH-ului și neapărat legați de particule biologice) ar trebui să mediteze că obiectele acestea de fapt întrețin frica, desfigurează și depersonalizează, indicînd clar obediența; încă un pas mai trebuie coborît pentru ca persoanele să devină indivizi purtători de numere, ca în închisoare. Acoperirea gurii simbolizează tăcerea, cenzura, ascultarea oarbă, statutul robotic sau de „zombi“. Combinată cu acoperirea nasului, prin obstrucționarea oxigenării sîngelui și a simțului olfactiv, masca simbolizează renunțarea la viață, pregătirea pentru moarte. Masca mai este un simbol, al disimulării, al intențiilor ascunse, îndeobște rele (jafuri, răpiri, crime). Mai presus de toate acestea, masca reprezintă schimonosirea chipului dăruit omului de către Creator și îndoiala în credință, prin înclinarea balanței cugetului către iluzoria (auto)protecție omenească în defavoarea Adevărului că Dumnezeu este și va fi Atotputernicul Protector și că nimic nu viază ori se stinge pe lumea aceasta fără voia Lui.

Nefiind creștini, specialiștii lumii își pot schimba declarațiile în funcție de interesele profesional-pecuniar-politice de moment. Absurditatea recentei recomandări sugerate de unul dintre „artizanii“ din umbră ai „pandemiei“, care la început declarase că măștile sînt inutile în lupta cu noul virus (insul a fost situat, culmea, în fruntea celor chemați să conducă ostilitățile pentru stăpînirea crizei, după legea: creează problema și apoi vino cu soluțiile de rezolvare!) cred că nu mai merită comentată: Aveți mucoasă în nas, mucoasă în gură, dar aveți mucoasă și în ochi. Teoretic, ar trebui să protejați toate suprafețele mucoasei. Așadar, dacă aveți ochelari sau vizieră, ar trebui utilizate[2].

Rămîne să mai iau în considerare argumentele celor amăgiți că: masca nu protejează pe purtător, ci de purtător. Adică dacă tu ești infectat și porți masca, răspândești virusul mult mai puțin. Așa că poza cu praful nu e argument decât pentru egoiști / Ni se cere însă eroism, să purtăm masca pentru ceilalți, nu pentru sine, că poate unul din noi e infectat. Dacă în țară se infectează, zic ei, cam 1200 pe zi, infectații devin contagioși cu 3 zile inainte de a face boala și un bolnav infectează in medie mai mult de un om (ca de aia e panică la guvern), atunci ar trebui să avem in țară mai puțin de 3600 de asimptomatici. Pentru aceștia se cere ca vreo 2000000 să poarte mască. Adica peste 5000 să poarte masca pentru că unul e infectat dar nu se știe cine (am păstrat înadins punctuația și ortografia anonimului care și-a postat mesajul pe site-ul ortodoxmantuirea.blogspot.com). Pe lîngă consultarea cu mai multă atenție a bibliografiei și a anexelor la acest articol, adaug următoarele: niciun virus de pe planetă (natural ori generat în laboratoarele teroriștilor stipendiați cinic de anumite guverne și de anumiți miliardari preocupați de „sporul demografic alarmant“) n-a dispărut și nu va dispărea vreodată. Inactivarea este temporară. Virusurile nu numai că nu pot fi combătute medicamentos în chip radical, dar nici nu pot fi evitate, atîta vreme cît au condiții prielnice de climă și de habitat. Singura metodă de anihilare a efectelor infecțiilor virotice este sporirea imunității nu prin vaccinare, așa cum vor cu ardoare cei interesați de controlul mai eficient al populației prin nanoparticulele și prin otrăvurile generatoare de boli incurabile adăugate în așa-zisul vaccin, ci pe căile naturale arhicunoscute: alimentația variată și adecvată ca în cazul tuturor virozelor prin care am trecut pînă acum și, mai ales, gîndirea pozitivă potențată prin rugăciune continuă. Or, cea mai eficientă formă de protecție pentru creștini prin invocarea ajutorului Divin a fost, este și va fi rugăciunea comună în cadrul slujbelor din Biserici, Taina Sfîntului maslu fiind decisivă; de aici și încercările ilegale ale organizatorilor actualei „pandemii“ de a nu se mai aduna oamenii în lăcașurile de cult, precum și recomandările lor fățarnice de protecție și de „distanțare socială“ – corectă semantic este sintagma distanțare fizică, așa cum am arătat la timpul cuvenit, într-un episod din serialul dedicat îndemnului patriotic de utilizare corectă a limbii române. Faptul minunat că Dumnezeu ne ocrotește este numărul incalculabil al „asimptomaticilor“ neluat în seamă de specialștii care au trasată, se vede treaba, o altă misiune, primind pentru buna ei îndeplinire stimulente speciale! Din punctul meu de vedere, cuvîntul pus în ghilimele în fraza precedentă este iarăși o dovadă crasă de manipulare prin limbaj, fiind vorba despre oamenii fără simptome clinice de boală, adică pe românește SĂNĂTOȘI! „Eroismul“, „responsabilitatea“ și celelalte noțiuni nobile reactivate din tolba inepuizabilă a ideologiei neomarxiste și vînturate astăzi pentru uzul naivilor sistematic manipulați mediatic sînt fără valoare, ca și sintagma „luptăm pentru pace“. Deși încă vădit depărtați de valorile creștine, unii fiind chiar înverșunați adversari ai creștinilor, îi îndemn să (re)vadă îndemnurile lui Iisus Hristos la iubirea aproapelui și, îndeosebi, să mediteze la spectaculoasa convertire a învățatului evreu Saul, eficient prigonitor al Răstignitului, în timp ce se afla pe drumul Damascului.

Să ne rugăm, așadar, ca Dumnezeu să ne lumineze pe toți, iar pe slujitorii satanei să-i facă să înceteze în ceasul al unsprezecelea terorismul biologic internațional și să-i aducă în stare de un efort imaginativ (dacă de empatie n-or mai fi demult în stare, bieții de ei!) spre a coborî la nivelul oamenilor simpli de pe urma muncii cărora viază economic planeta ce încă ne rabdă.

București, 1-5 gustar 2020

Bibliografie:
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. 2, București, Editura Artemis, 1995, pp. 273-276;
*** Dicționar explicativ al limbii române (DEX), p. 526.
Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicționar, București, Editura Fundației Culturale Române, 1997.
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologie generală, București, Editura Univers, 1977, p. 505, citat de Ivan Evseev, op. cit.;
Carl Enstein, Afrikanische Plastik, Berlin, Wasmuth, 1921, citat de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 275;
Ivan Evseev, Enciclopedia semnelor și simbolurilor culturale, Timișoara, Editura Amarcord, 1999, pp. 273-274;
Jean Laude, Les arts de l᾽Afrique noir, Paris, f. e., 1966, citat de Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., p. 275;
Julius Lips, Obîrșia lucrurilor, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1964, p. 368, citat de Ivan Evseev, op. cit.;
Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, Editura Academiei, 1985, pp. 119-120, 186-187.
„Credința ortodoxă. Revistă lunară de cultură și atitudine creștin-ortodoxă“, Anul XXIV, nr. 7 (281), iulie 2020, pp. 1, 15.
https://alba24.ro/istoria-halloween-ului-cum-a-luat-nastere-sarbatoarea-tuturor-sfintilor-608725.html
https://ortodoxmantuirea.blogspot.com/?m=1

Anexe:

1) Răspunsul sincer al aceluiași anonim folositor convins de mască, dar probabil necunoscător al afirmației publice făcute de însuși ministrul Tătaru că masca dăunează oamenilor sănătoși:

„Când inspiri, fie cu mască, fie fără, aerul cam tot ăla e adică cel de lânga tine. Când expiri fără mască, aerul (cu viruși) se duce departe. Când expiri cu mască, tot aerul se intoarce spre fața ta (Simți cum transpiri și nu mai poți, te mănâncă, îți vine să te ștergi tot timpul… e groaznic! Ăsta e prețul) , iese prin toate părțile și nu se duce departe. Deci nici virusul nu se duce departe
Și mai e un efect. îți convine să pui masca să te duci la plimbare? Ți se taie. Așa scade aglomerația și se rezolvă și problema distanțării sociale“
(Cf. https://ortodoxmantuirea.blogspot.com/?m=1 Punctuația, ortografia și sintaxa aparțin postatorului).

2) Traducerea textulului de pe ambalajul unuia dintre sortimentele de măști amintite și în eseul de față:

AVERTISMENT

ACEST PRODUS ESTE O MASCĂ CU AGĂȚĂTORI PENTRU URECHI.
ACEST PRODUS NU ESTE [un dispozitiv] DE RESPIRAT ȘI NU VA FURNIZA VREO PROTECȚIE FAȚĂ DE COVID 19 (CORONAVIRUS) SAU ÎMPOTRIVA ALTOR VIRUȘI ORI AGENȚI DE CONTAMINARE.
Purtarea unei măști cu agățători pentru urechi nu reduce riscul de a contracta orice boală sau infecție. Utilizatorul este singur responsabil pentru selectarea echipamentului adecvat de protecție personală pentru purtare sau aplicare.
Schimb-o imediat ce s-a contaminat. Pentru o singură utilizare.

3)Fotografia la care se face referire supra:

(Cf. https://ortodoxmantuirea.blogspot.com/?m=1).

4) Un studiu arată legătura mortală între purtarea măștii, hipoxie și cheagurile de sânge

Posted by justitiarul

Un nivel anormal de scăzut de oxigen în sînge afectează negativ organismul sub formă de hipoxie, o stare care este potențial mortală.

Doar o scădere de 5% a oxigenării sîngelui este considerată „anormală”, dar o reducere de 15% va cauza simptome vizibile. Acestea includ durerile de cap, amețelile, greața și deficiențe cognitive. Chiar și chirurgii pot suferi de oxigen scăzut și simptome asociate doar prin purtarea unei măști chirurgicale. Dar hipoxia poate avea reacții adverse mai grave?

Pasagerii de avion și alpinistii sînt cunoscuți că suferă de o creștere a problemelor de coagulare a sîngelui, și anume tromboembolisme venoase (VTE), cum ar fi embolia pulmonară sau tromboza venoasă profundă. Cauza VTE la o altitudine mare este de obicei lipsa nivelului de oxigen inadecvat. De asemenea, cheagurile de sînge nu sînt o afecțiune minoră; VTE ucide 300.000 de oameni pe an.

La nivelul mării aerul pe care îl respirăm conține 21% oxigen. Altitudinea mare în care piloții pot suferi efecte negative începe chiar de la 1500 de metri. Masca N95 este chiar mai rea de atît; provoacă o reducere de 20% a oxigenului, care simulează 16% oxigen la 1800 de metri . Dar este periculos? Acest lucru ar putea crește riscul formării cheagurilor de sînge potențial letale?

În urmă cu doi ani a fost găsită o cauză – legătura biologică dintre hipoxie și coagularea sîngelui. Studiul a descoperit ca hipoxia afectează nivelul unui element natural important, anticoagulantul proteic S . S-a constatat că nivelul proteinei S a scăzut cu 50% atunci cînd nivelurile de oxigen erau la 15%.

Deoarece N95 simulează o saturație similară scăderii de oxigen, acest lucru indică faptul că purtarea unei măști poate scădea capacitatea naturală de a preveni formarea cheagurilor de sînge cu 50%.

Aceasta poate avea implicații grave. O căutare pe web de „covid de cheag de sînge” returnează multe povești despre coagularea sîngelui indusă de virus și mortalitatea acestuia pentru pacienți. La sfîrșitul lunii iunie, cercetătorii din Utah au descoperit că hiper-reactivitatea trombocitelor este cauza coagulării COVID-19.

În termeni simpli: dacă ești mascat și hipoxic cu o coagulare crescută de sînge, nu este o rețetă perfectă pentru a muri repede?

În felul acesta oameni care, de altfel, ar supraviețui virusului COVID-19 purtînd o mască pentru „a-i proteja pe ceilalți”, în esență se vor sinucide.

Deja milioane de oameni iau anticoagulante de sînge doar pentru a rămîne în viață, iar masca elimină capacitatea lor naturală de a se apăra.

Și cum rămîne cu persoanele care nu știu că au o tulburare de coagulare existentă și apoi poartă o mască la serviciu ore întregi? Mai ales cei cu cel mai mare risc de VTE, care sînt, de asemenea, cei mai expuși riscului pentru COVID-19?

Aceste informații prezintă întrebări dificile care cer răspunsuri.

De ce acest efect secundar extrem de grav și potențial fatal de a purta o mască, în special N95, nu a fost subiectul alertelor de sănătate pe scară largă?

Cum este posibil ca persoanele oficiale calificate să nu știe deja despre pericolele de cheaguri de sînge bine stabilite de hipoxie obligatorie pentru mase, în special pacienții cu COVID-19? Dacă ar ști, ar face ceva?

Sursa: Dissenters and Skeptics of Oregon via ortodoxinfo.ro

Tags: hipoxie nivel scăzut de oxigen în sînge legătura biologică dintre hipoxie și coagularea sîngelui masca efecte secundare obligativitatea de a purta mască purtatul măștii medicale pericole

(Am corectat tacit erorile ortografice și tehnoredacționale. M. F.)

[1] Patriarhul României: „Îi felicităm pe toţi cei care poartă mască şi păstrează distanţa“, articol publicat de Iulian Dumitraşcu la 29.06.2020, din care citez:

La finalul Sfintei Liturghii oficiate în Catedrala Patriarhală, luni, 29 iunie, Patriarhul României le-a mulţumit credincioşilor pentru participarea la împreuna rugăciune, după care i-a îndemnat să respecte recomandările medicale pentru a preveni infectarea cu Covid-19.„Mulţumim celor care aţi venit şi aţi participat la Sfânta Liturghie. Îi felicităm pe toţi cei care poartă mască şi păstrează distanţa”, a spus Preafericirea Sa. „În aceste zile –  a continuat Patriarhul Daniel – este foarte important să continuăm să împlinim recomandările date de medici, deoarece numărul infectărilor cu acest virus foarte viclean, care cînd se retrage, cînd revine, au crescut. De aceea, trebuie în continuare să fim foarte prudenţi. Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, dar noi avem datoria să o păstrăm şi aceasta înseamnă că darul trebuie păstrat şi cultivat şi recuperat atunci cînd îl pierdem. Biserica este instituţia care se roagă cel mai mult pentru sănătatea şi mîntuirea oamenilor. În general, toate rugăciunile se rezumă la această cerere: ne rugăm pentru sănătatea şi mîntuirea tuturor celor care cred în Hristos, dar şi pentru sănătatea şi mîntuirea tuturor oamenilor”, a afirmat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. (Cf. https://basilica.ro/patriarhul-romaniei-ii-felicitam-pe-toti-cei-care-poarta-masca-si-pastreaza-distanta/?fbclid=IwAR0ikI_WNqps_QRlwOuRR3vGCKIFaDkg8w9cbrwsUf9ourCFpQfmzcI3rp0 Am corectat tacit ortografia și punctuația). Să nu mai știe, oare, patriarhul, care l-a cunoscut îndeaproape în tinerețe pe părintele Ilie Cleopa, că sînt păcate ce trebuie spovedite sub epitrahiul duhovnicului: a te conforma modei lumești, fără a ține seama de ceea ce este folositor și îngăduit; a sta la îndoială în rostirea adevărului; a nu iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, căutînd voia oamenilor – în speță a politicienilor, a guvernanților? Opinia cu pricina îmi răscolește și rana mai veche – am iertat, dar nu pot să uit! – de a îndemna pe creștinii simpli să nu meargă la biserică în timpul celei mai mari sărbători a creștinilor: Sfintele Paști. Încheind această divagație de subsol, am datoria de a indica pe ce mi-am întemeiat fraza interogativ-retorică precedentă: Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndreptar pentru spovedanie, tipărit cu binecuvîntarea Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, text îngrijit de Arhimandrit Ioanichie Bălan, ediția a II-a, cf. îndrumările 234 198, 23 și 91 (Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010).

[2] Cf. Fauci le recomandă americanilor să poarte şi ochelari pentru a se proteja de COVID-19 Amănunte despre personajul în cauză există în declarațiile medicului american Rashid Buttar. De exemplu: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=234129824327865&id=1042338062…  sau  https://www.facebook.com/watch/?v=234129824327865