Din cântecele funebre ale Zorilor, am înțeles că există viață după moarte, o prelungire firească a acelei de pe pământ. Tot atunci am înțeles ce înseamnă datoria, onoarea, rânduiala și omenia. Văd în fața ochilor profesorii de la Școala Pedagogică, oameni care au avut darul de a ne învăța cum să privim lucrurile ca să înțelegem și să cunoaștem valorile vieții. Îmi aduc aminte clar cum într-o excursie școlară, vizitând Muzeul George Enescu, am văzut o cugetare a marelui muzician: „Singurul progres care poate influența fundamental viitorul este acela care crește din trecut.” Mi-a plăcut atât de mult acest citat, încât a devenit deviza călăuzitoare a activității mele.