Artele textile au luat un deosebit avânt în zilele noastre printr-o diversificare uimitoare, datorată tehnicilor și tehnologiilor de ultimă generație, ce influențează pozitiv actul de realizare practică. Dar nu numai acești factori determină aspectul textilelor artistice, ci și modul de compunere și de percepție care depășește ancorarea în funcțional și, în consens cu evoluția generală din postmodernitate, pune accent pe expresivitate.
În acest sens mi-am direcționat și eu actul de creație,concentrat pe transpunerea în textil(colaj, broderie, aplicații), încercând să valorific tezaurul folcloric românesc, dar într-o viziune nouă, contemporană. Pornind de la vechea ladă cu zestre a bunicii, am ales ștergare și năframe, păretare și cergi, scoarțe, catrințe și cămăși cu motive decorative, țesute sau brodate, regăsite după ani de uitare…
În universul rural de altă dată totul a fost dirijat în funcție de cel mai important pilon al tradiției românești: credința ortodoxă. Astfel, simbolul sacru al crucii se regăsește deopotrivă pe porți, fântâni, unelte, ca și prin interioarele gospodăriilor, marcând viața cotidiană precum și marile sărbători.
Martiriu- colaj, broderie, aplicații
Năframa Veronicăi, broderie, aplicații
Icoană cu ștergar, broderie, aplicații
Pentru a reconstitui atmosfera de altădată, am folosit fragmente din ștergarele și scoarțele moștenite din familie, pe care le-am reconfigurat în lucrări de artă contemporană ce păstrează parfumul de gutui și busuioc din casa bunicilor de la țară…
Societatea actuală, obosită de globalizarea ce anihilează trăsăturile specifice oricărui popor predispus la consumerism, începe să revină la cultivarea tradițiilor, la regăsirea identității. Întoarcerea la origini, reevaluarea rădăcinilor, desigur în context contemporan – acesta este drumul pe care națiunile își valorifică bagajul identitar. Cu atât mai mult noi, românii, cu un folclor atât de bogat, avem datoria de a ne onora zestrea strămoșească și de a o face cunoscută pe plan internațional. Cine nu-și cunoaște rădăcinile, nu va zbura niciodată cu adevărat…
De la cultura pământului la cultura sufletului, spiritul românesc urcă din brazdă, prin cultura populară, până la CER. Punctele sale cardinale sunt CREDINȚA, ISTORIA, FOLCLORUL și NATURA, în funcție de care se ordonează specificul național și particularitățile locale. Dincolo de nostalgia unor evocări personale, intimiste,tematica folclorică aduce în discuție și o scară de valori morale: bunul simț, echilibrul, blândețea, generozitatea, un oarecare fatalism, patriotismul lipsit de fățărnicie…Tot în aceeași cheie se regăsesc, extrem de actuale, o serie de ornamente simbolice(crucea, soarele, floarea, arborele)universale, foarte versatile și cu un mare potențial de a exprima noi idei și concepte.
Având în vedere aceste aspecte, mi-am propus să preiau obiectele umile ale cotidianului, farfurii, ulcele, linguri și să le înnobilez învelindu-le în dantelă croșetată din bumbac, pentru a le pune în evidență valoarea estetică și simbolică.
Pânza de in, dantela din bumbac, fragmentele țesute creează împreună ceva din atmosfera universului tradițional, filtrat prin sensibilitatea contemporană.
Spre deosebire de celelalte genuri artistice, cum sunt pictura sau grafica, artele textile fac apel, pe lângă creativitatea autorului, la acele energii naturale înglobate în materialele utilizate(lână,pânză,mătase). Dincolo de compoziție și tematică se realizează astfel o comuniune între om și natură cu o mare capacitate expresivă. Iar într-o viziune ce tratează SPIRITUL ROMÂNESC, materialele tradiționale și modalitatea actuală de abordare converg într-o realizare inedită ce demonstrează potențialul infinit al folclorului nostru.
Pentru mine să lucrez la acest proiect a însemnat o adevărată terapie spirituală-amintiri din copilărie dar și din istoria familiei au căpătat alte conotații, s-au îmbogățit cu puțin umor, cu mai multă nostalgie, ca niște recuperări afective întru înțelepciune.
Troiță, broderie, aplicații
