Asistăm la ieşirea din matca firească a istoriei, în care instituţiile au avut un rol extrem de important, mai ales Școala şi Biserica. Receptarea operei lui Mihai Eminescu, din punctul de vedere al credinței creștine, se află în totală contradicție manifestată pe două planuri, cu atitudini diferite, chiar opuse, în ceea ce priveşte religiozitatea lui. Două cărți, una scrisă de Iosif Niculescu și alta scrisă de Răzvan Codrescu, ilustrează aceste atitudini. Eminescu este primul, în 1881, care a descris în Luceafărul crearea universului, cu mult înainte de revoluţia tehnico-ştiinţifică spaţială, a dezvoltării ştiinţei astrofizicii, prin care s-a confirmat faptul că această creaţie a macrocosmosului, este în concordanţă cu punctul de vedere biblic. Rezultatele cercetării au fost acceptate de toţi oamenii de ştiinţă şi s-a lansat teoria, formulată de astronomul englez, Fred Hoyle (1950), sub numele Big-Bang. Dezgustul şi tristeţea faţă de nerespectarea adevăratelor valori creştine sunt exprimate în versurile Scrisorii II. Angajarea lui Eminescu în apărarea creştinismului începe cu 12 februarie 1879, data publicării articolului Liber-cugetător, liberă-cugetare, în paginile ziarului Timpul.