Hotar, hotărî, hotărâre
Termenul „hotar” generează cuvinte sub semnul paradoxului: dacă hotarul în sine implică situarea într-o zonă spațială intermediară, hotărârea înseamnă decizia cuiva de a fixa propriile limite sau de a le împinge cât de departe se poate sau de la impune altcuiva, în mod ferm, margini. Hotarul ține de spațiu, de timp, dar și de libertatea de mișcare pe care ne-o asumăm în cadrul unor limite existențiale date prin destin.