Laptele matern și aburul hranei. Laura Ioana Toader despre sistemul alimentar românesc (2)

De | 2022-06-22T20:50:51+00:00 22 iunie 2022|

Sistemul alimentar românesc include atît prepararea hranei zilnice a familiei tradiționale, cît și darurile / ofertele făcute rudelor și cunoscuților la praznicele din sărbătorile creștine. Ciclurile existențiale nașterea, nunta, moartea sînt urmărite sistematic prin obiceiurile alimentare specifice, avînd ca elemente laptele (aliment esențial) și aburul (aliment ideal). Rolurile bărbaților (îndeosebi în actvititățile din afara casei) și cele ale femeilor (din interiorul căminului), instituții ale alimentației și ale ospitalității (hanurile), rețete și interdicții alimentare în familiie creștine în timpul posturilor sînt puse la dispoziția cititorilor spre luare aminte. Idealul de viață tradițional gravita în jurul întemeierii familiei, presupunînd respectarea datinelor strămoșești. Pomenirea morților prin ofrande alimentare aburinde asigura echilibrul între lumea pămîntească și lumea de dincolo.

Laptele matern și aburul hranei. Laura Ioana Toader despre sistemul alimentar românesc (1)

De | 2022-04-11T23:48:05+00:00 22 martie 2022|

Amplul volum cuprinde capitolele: Asigurarea și oferirea hranei familiei. Ciclul calendaristic: alimente prinos; Instituțiile hranei și ale ospitalității. Alimente vitale, alimente-marfă; Alimente cardinale la întemeierea familiei și la pomenirea neamului; Hrană pentru Masa Raiului. Modul de viață tradițional al românilor include și alimentul esențial în primul an din viața oamenilor – laptele matern, care este deopotrivă hrană și băutură vitală. Sintagma sistemul alimentar românesc se regăsește des în care fiindcă astfel se accentuează aportul cultural major la civilizația lumii al unui popor primordial.

Sângiorzul și Armindenul – începutul anului pastoral. Obiceiuri și ritualuri

De | 2020-06-25T20:09:12+00:00 23 iunie 2020|

Printre cei mai venerați sfinți ai românilor se numără Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, învestiți de popor cu puteri de înnoire a timpului, de schimbare a anotimpurilor. Aceasta se datorează mai ales faptului că în perioada 21 aprilie – 1 mai începe noul an pastoral iar în jurul datei de 26 octombrie, la sărbătoarea Sfântului Dumitru se încheie anul pastoral. După credința generală a tuturor românilor, Sân-Giorgiul e capul primăverii și are menirea de a înverzi întreaga natură și de a face să germineze (răsară) semințele, iar Sâ-Medru e sfârșitul toamnei când se adună recoltele. Ritualurile și obiceiurile specifice Noului An oficial sunt practicate și în această perioadă de înnoire a timpului. Acum întâlnim în mod special acele acte de divinație performate prin diverse practici magico-religioase (vrăji, descântece, aflarea ursitului), de profilaxie și purificare, aprinderea focurilor cu rol purificator, etc. Perioada cuprinsă între Sf. Gheorghe (23 aprilie) și Arminden (1 mai) era perioada cea mai propice pentru atacul moroilor, strigoilor, vrăjitoarelor și a altor forțe malefice asupra animalelor din gospodărie. De aceea, în această perioadă de timp existau o serie întreagă de obiceiuri și ritualuri în popor, menite să contracareze atacul și puterea acestor forțe potrivnice.