Originea cuvântului Crăciun

De | 2015-03-15T16:24:26+00:00 24 decembrie 2014|

Articolul de față analizează etimologia cuvântului Crăciun. Originea acestui cuvânt a fost discutată, de-a lungul timpului, de mai mulți lingviști, dar cu rezultate minime. Încercările de a-i găsi o etimologie latină au eșuat. De aceea, în ultimul timp, era necesară aflarea unor soluții noi. Plecând de la premisa că sărbătoarea Crăciunului își are originea în ritualurile agrare neolitice perpetuate până la începutul creștinismului, apoi asimilate de creștinism, câțiva lingviști din zilele noastre, inclusiv autorul acestor rânduri, au căutat soluții alternative. Analizînd pe rând ipotezele anterioare, am ajuns la concluzia că ipotezele anterioare mai vechi sau mai noi sânt inadecvate. În principiu, acest cuvânt este de origine traco-dacă cu rădăcini în proto-indoeuropeană. Astfel Crăciun pare să provină din PIE *(s)ker-, *kerk- ‘cerc’ tot astfel cum eng. Yule ‘Crăciun, solstițiul de iarnă’ < gmc. *hjul- ‘discul solar’ provine din PIE *kʷekʷlo- ‘roată, cerc’

Mai mult

Argument la Dicționarul Etimologic al Limbii Române

De | 2015-03-15T16:24:42+00:00 24 decembrie 2014|

Argumentul cercetează originea limbii române dintr-o perspectivă nouă. Dat fiind faptul că cea mai mare parte (86%) a lexicului românesc nu poate fi explicat prin latină și nu are cognați în alte limbi romanice, a fost concepută o nouă metodă de cercetare a originii elementelor lexicale românești. Din celelalte 14%, 2/3 provin din fondul comun indo-european. Astfel se demontrează că cea mai mare parte a lexicului românesc este de origine traco-dacă. Lexicul românesc este comparat cu cel al altor limbi indo-europene și este prezentată în detaliu evoluția sunetelor de la proto-indo-europeană la română. Metoda funcționează foarte bine rezolvând etimologia a mii de cuvinte românești rămase cu origine necunoscută, incertă sau greșit atribuită, discutată în detaliu în Dicționarul Etimologic al Limbii Române. Prin urmare, se poate spune că româna nu este o limbă romanică, ci este fiica limbii traco-dace cu împrumuturi din latină, slavă sau alte limbi învecinate. Lucrarea demonstrează, de asemenea, că traco-daca (și ilira) erau înrudite cu limbile celtice și cele italice. În plus, lucrarea arată că limba traco-dacă era o limbă centum, ci nu satem cum s-a crezut până acum. Un început de romanizare a putut avea loc în Dacia, dar nu o romanizare, în adevăraul sens al cuvântului. Această ipoteză este susținută de o multitudine de date lingvistice și arheologice examinate în această lucrare.

Mai mult

Pentru cine este nocivă originea traco-dacă a limbii române?

De | 2015-03-15T16:25:15+00:00 23 decembrie 2014|

Autoarea ia atitudine față de o recenzie publicată în revista Institutului de Lingvistică din București, în care Mihai Vinereanu, autorul Dicționarului Etimologic al Limbii Române pe baza cercetărilor de indo-europenistică, este învinuit de ,,fantastica hipertrofiere a lexicului românesc autohton”, iar afirmația sa că limba română este de origine traco-dacă este considerată ,,teorie nocivă”. Pentru cine este nocivă? se întreabă autoarea. Răspunsul este fără echivoc. Pentru inventatorii romanizării și urmașii lor, care nu sunt în stare să facă față unor probleme cu grad înalt de dificultate. Pentru etimologiile fanteziste din DEX, cărora Dicționarul lui Vinereanu le-a dat o replică bine argumentată.

Mai mult

Dicționarul etimologic al academiei – o mostră de incompetență

De | 2015-03-15T16:25:22+00:00 23 decembrie 2014|

În articolul de față fac o trecere în revistă a lipsurilor fundamentale ale primului volum din Dicționarul etimologic al Academiei (literele A și B) care este elaborat pe principii vechi, pre-științifice, compilând ipoteze mai vechi pre-luate din lucrări (dicționare etimologice) anterioare, demodate fără să țină cont de descoperirile lingvistice din secolul XX și sfârșitul sec. XIX. Acest articol punctează câteva din lipsurile și erorile fundamentale ale acestei lucrări cum ar fi lipsa comparației cu alte limbi indo-europene, în afară de latină și limbile slave, precum și lipsa oricărei sistematizări a materialului lexicografic, atribuind origini diferite unor elemente lexicale care, în mod evident, aparțin aceleeași familii de cuvinte, dar și lipsa oricărei viziuni lingvistice proprii care să aparțină autorilor dicționarului în discuție. În ultimă instanță, consider că, astfel conceput, continuarea elaborării acestui de dicționar nu-și are sensul.

Mai mult

Etimologia cuvintelor țigan și (r)rom

De | 2015-03-15T16:25:41+00:00 23 decembrie 2014|

Articolul de faţă analizează etimologia cuvintelor țigan şi (r)rom. Abordările anterioare susţin că termenul țigan îşi are originea în cuvântul grecesc athingánōs, cu semnificaţia „de neatins, păgân, impur”, iar (r)rom în termenul persan omonim, având sensul de „bărbat, soţ, stăpân al casei”. Voi demonstra că, în ciuda influenţei lor îndelungate, aceste etimologii sunt înşelătoare şi parţial inconsecvente. Ca alternativă, postulez că cele două cuvinte sunt de origine sanskrită. Din această perspectivă, țigan provine din termenul at(i)-ingā-nin „persoană care se află în mişcare, călător, nomad”. În cultura indiană, nomadismul şi lipsa de puritate erau înţelese ca două dimensiuni complementare ale intangibilităţii, caracteristică atribuită aşa-numiţilor paria şi castei inferioare shudra. Datorită strânselor relaţii comerciale şi culturale dintre India şi Grecia Bizantină în timpul dinastiei Seleucizilor, este posibil ca termenul at(i)-ingā-nin să fi pătruns în limba greacă sub forma athinganoi, conotaţiile negative iniţiale fiind potenţate de contextul creştin local. În ceea ce priveşte cuvântul (r)rom şi variantele sale dom si lom, pot fi identificaţi o serie de termeni sanskriţi asemănători din punct de vedere fonetic, ale căror sensuri converg spre semnificaţia „domn, stăpân al casei, soţ”. Dacă luăm în calcul şi informaţiile istorice legate de migraţia populaţiei ţigăneşti din India, este plauzibil să-i atribuim cuvântului (r)rom o origine sanskrită mai degrabă decat una persană.

Mai mult

Despre scrierea limbii române cu alfabet latin

De | 2015-03-15T16:25:48+00:00 23 decembrie 2014|

Alfabetul slavon sau chirilic a fost folosit peste trei sute de ani în scrierea limbii române, simplificarea scrierii cu slove chirilice nefiind un proces uşor; de la 43 de slove s-a ajuns, treptat, la 28, a fost folosit apoi un alfabet mixt; introducerea alfabetului latin, în mod oficial, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost privită ca un act de demnitate naţională de către cei mai mulţi cărturari din toate provinciile româneşti. Procesul a fost întârziat până la acea dată şi din cauza lipsei unor tipografii şi a fost grăbit apoi de şcolile în limba română, de ziare, reviste şi reprezentaţii teatrale, acţiunea fiind benefică pentru unificarea limbii naţionale.

Mai mult

Enunţul – o unitate comunicativă, sintactică şi/sau relaţională?

De | 2015-03-15T16:25:58+00:00 23 decembrie 2014|

Abordarea din cadrul acestei lucrări se axează pe câteva întrebările pe care le generează problematica enunţului: este enunţul doar o unitate comunicativă sau este şi o unitate sintactică?, iar ca unitate comunicativă şi/sau sintactică este acesta o unitate relaţională? În vederea oferirii unor răspunsuri nuanţate şi documentate, prima parte a lucrării va fi rezervată unităţii de bază asupra căreia se efectuează operaţia de analiză şi anume enunţul, referirile făcându-se asupra evoluţiei teoriei enunţului. Enunţul va fi analizat atât ca unitate comunicativă, cât şi ca unitate sintactică în plan comunicativ, dar, în ceea ce priveşte calitatea sa de unitate relaţională, din punctul nostru de vedere, aceasta este exclusă, deoarece enunţul nu este nici definit şi nici delimitat, în plan relaţional. Relaţiile sintactice care vizează legăturile de natură gramaticală existente între doi termeni se stabilesc între părţi componente ale enunţului care sunt unităţilor funcţionale minimale, între acestea se identifică sintagme – grupuri formate din doi termeni şi relaţia dintre ei, sintagma reprezentând unitatea relaţională a sintaxei, unica unitate, atât minimală, cât şi maximală.

Mai mult

O mare orbecăială etimologică în cercetarea etnonimelor

De | 2015-03-15T16:26:06+00:00 23 decembrie 2014|

Preocupat de cercetarea etnonimelor, autorul constată că există o mare confuzie („orbecăială”) în etimologia ştiinţifică dată acestora. Concepţia pozitivistă, dominantă încă în lingvistica istorică, a stabilit reguli formale stricte („legi fonetice”), dar nu reuşeşte să se descurce sistemic şi în domeniul evoluţiei sensurilor (semanticii). De vină pare să fie plafonarea specialiştilor într-o epistemologie depăşită, cu ignorarea noilor orientări în filozofie, logică, macrocomparatistică. O trecere în revistă a unui impresionant număr de explicaţii propuse sau consemnate de savantul francez Bernard Sergent la etnonime (nume de popoare, triburi etc.) ilustrează din plin aceasta. Sunt şi ipoteze corecte, plauzibile, fidabile, însă predomină cele improvizate, eventual sofisticate, şi nu puţine par de-a dreptul caraghioase, comice. Colaboratorul nostru îşi propune să releve rezultatele viabile din tot acest efort de interpretare şi sugerează o perspectivă majoră din care s-ar putea relansa studiile etnonimistice. Aceasta ar fi folosirea cuibului semantic 'om, bărbat, popor' (şi răsturnarea lor „interesată” în 'sclav, duşman, sărman') ca reper, în principiu. Ştiut fiind că la origine neamurile se autodesemnau – şi unele se autodesemnează şi astăzi – simplu: „fiinţe umane, oameni”.

Mai mult

Romanța unui poet uitat

De | 2015-03-15T16:26:25+00:00 23 decembrie 2014|

Vasile Militaru a fost unul dintre marii poeţi ai literaturii române interbelice, al cărui nume a fost făcut uitat de către regimul comunist. Un poet traditionalist în privinţa temelor abordate, a luptat prin versurile sale atât pentru păstrarea valorilor neamului, dar mai ales împotriva abuzurilor comuniste. Demersurile sale l-au aruncat în mâinile celor împotriva cărora milita, din care nu a mai putut scăpa. Confortul l-a găsit în braţele religiei, îndreptându-se către lirica religioasă, care i-a adus şi un premiu al Academiei Române. Naţionalist, iubitor al patriei şi al pământului, fiu de plugar, insuflă versurilor sale aceeaşi inocenţă şi simplitate a spaţiului rural, un topos arhaic, mitic, un loc care musteşte de spiritualitate. Interesele sale s-au manifestat şi în alte domenii culturale, drept pentru care a ţinut şi conferinţe pe teme economice sau educaţionale, conferinţe deosebit de apreciate, la fel ca şi poeziile sau fabulele sale. Contribuţia lui la dezvoltarea liricii religioase, precum şi eforturile susţinute pe care le-a depus pentru salvarea naţiunii române îl transformă pe Vasile Militaru într-un adevărat poet martir, care, din păcate, a nu a putut supravieţui condiţiilor închisorilor comuniste, dar care nu a renunţat la crezurile sale şi la credinţă nici în cele mai grele momente. Se cuvine, aşadar, să-i reabilităm numele Omului Vasile Militaru şi să-l reaşezăm la loc de cinste alături de scriitorii interbelici.

Mai mult

Imaginea Divinităţii în opera lui Radu Gyr

De | 2015-03-15T16:26:43+00:00 23 decembrie 2014|

Poet tragic, reprezentant de frunte al generaţiei creştine a ortodoxismului românesc din veacul al XX-lea, Radu Gyr a cultivat, în mare măsură, metafora Divinităţii, relaţia Dumnezeu – om, două forţe opuse, prezentate în antiteză. Este prezentă în lirica sa şi ideea comuniunii în suferinţă cu Mântuitorul şi înţelegerea creştină a suferinţei umane. Hristos îi apare ca un mister ce trebuie dezlegat de către muritorii de rând cât mai repede; în egală măsură trebuie ă remarcăm şi, totodată, să apreciem, mărturia mucenicească a poeziei lui Radu Gyr.

Mai mult

Justiție

De | 2015-03-15T16:26:51+00:00 23 decembrie 2014|

Din antichitate, justiția preocupă omenirea. Ea a fost imaginată împărțind dreptatea legată la ochi. În modernitate, ideologia a manipulat actul de justiție, mărturii aducînd Alexandr Soljenițîn, Florin Constantin Pavlovici, Aurel State. Trec peste motivele social-politice ale acestei utilizări, fiindcă nu acesta este principalul scop al acestor rînduri și (re)amintesc, mai întîi, că antichitatea imagina alegoric Justiția legată la ochi, gata să folosească sabia din mîna dreaptăpentru cei vinovați, după utilizarea balanței pe ale cărei talgere – desigur, unul al nevinovăției și celălalt al vinovăției – erau așezate probele (v. imaginea din dreapta).

Mai mult

Falsă prelegere despre (neo)securitate

De | 2015-03-15T16:27:06+00:00 23 decembrie 2014|

(Neo)securitatea, mereu activă, e un monstru asemănător hidrei. Ana Blandiana își amintește în Fals tratat de manipulare (Ultimele luni, La cules de ciuperci, Ciuperca de pe preș, Mașina de la poartă, Din nou despre telefon, Rețeaua) de stresul provocat de securiști: un atentat, urmărirea telefoanelor, lansarea de zvonuri mincinoase, manipularea. După Decembrie 1989 securiștii s-au reprofilat în oameni de afaceri, ajutîndu-se reciproc într-o rețea de tip mafiotic. Manevrele neosecuriștilor pot fi zădărnicite prin rugăciune.

Mai mult

Gospodăria țărănească – scenă a jocurilor cu măști

De | 2015-03-15T16:27:14+00:00 23 decembrie 2014|

În timpul sărbătorilor de iarnă (între Crăciun și Bobotează) în Romania există obiceiul de a umbla cu cetele de mascați. Este un ritual traco-dac cu rădăcini pre-indo-europene. Studiul de faţă, conceput în urma cercetărilor în teren, prezintă modul cum se desfășoară spectacolul jucătorilor cu măști în gospodăria omului. În societatea animistă, aceste rituri aveau o funcție apotropaică. Autoarea remarcă degradarea lor, azi accentul punându-se doar pe aspectul divertismental. Studiul face parte dintr-o preocupare mai largă a autoarei care cercetează credinţele şi practicile magice din nordul Moldovei.

Mai mult

Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți

De | 2015-03-15T16:27:21+00:00 23 decembrie 2014|

În ultimele decenii, satul românesc tradițional s-a schimbat în mod semnificativ. Casele și bisericile întâlnite în lumea rurală reprezintă arcade peste timp, expresii unui mod de viața și a unor tradiții culturale aflate în pericol de dispariție. Ideea proiectului Arhitectura tradițională în Geoparcul Platoul Mehedinți s-a născut din dorința de a aduce în atenția publicului larg valoarea identitară a construcțiilor tradiționale din Geoparcul Platoul Mehedinți și de a atrage atenția asupra fenomenului de degradare instalat.

Mai mult

Literatura dialectală şi specificul bănăţean

De | 2015-03-15T16:27:26+00:00 23 decembrie 2014|

Literatura dialectală reprezintă, de circa 125 de ani, o latură de specificitate a Banatului – provincie care crede cu făloşenie în valorile sale. Există azi o producţie abundentă de creaţii (poezie, proză, teatru, cărţi, emisiuni radio etc.). Intre valorile autentice ale acestei literaturi se înscrie opera lui Victor Vlad Delamarina, despre care a scris cel dintîi Titu Maiorescu. Autorul analizează mai ales poezia Ăl mai tare om din lume, considerată o capodoperă, reprezentativă pentru caracterizarea Banatului.

Mai mult

Fenomenul condeierilor plugari – Şcoala Condeierilor

De | 2015-03-15T16:27:33+00:00 23 decembrie 2014|

“..eu dzîc aşa, cum spunea G Ţepelea dar şi Târbăţiu în ”Zorile Banatului”, Zâua la coarnele plugului şi noapcea cu creionul în mână!!!. Asta o fost Şcoala noastră, truda fizică, îngemănată cu cea intelectuală. Doi oameni în unu’, ori chiar şî trei: primul om este al pământului. Al doilea om, cel spiritual. Spiritul se naşte, dar dacă nu are partea intelectuală, atunci rămâne doar om al pământului, cu harul lăsat de la Dumnezeu. Truda intelectuală te ridică deasupra. Al treilea om, din noi, este cel naţional. Spiritul naţional ţine cont de fiecare naţiune, de fiecare familie, de fiecare om. Noi, ţăranii condeieri avem rădăcina, dar ne trebuie oltoana. Mâna, care face acest lucru, umană sau divină…ne-a adus pe noi, nişte ţărani să fim ce suntem azi. Pe parcursul unui veac, de când existăm s-au produs multe schimbări. Rezultatul îl vedeţi Dumneavoastră singuri!”

Mai mult

Când adevărul despre noi este înghițit de politică sau de ce fiul popii a devenit Popadiuc la Cernăuți

De | 2015-03-15T16:27:38+00:00 23 decembrie 2014|

Bucovina de secole este un ţinut multinaţional. Viaţa şi relaţiile interetnice din ţinut pot servi întregii ţări ca model de prosperitate a tuturor etniilor din ţară. Întrând în Europa, vom fi obligaţi să ne conducem după anumite legi şi orânduiri europene referitoare şi la minorităţi. Cred că numai atunci vecinul va deveni – vecin, legea – lege şi vorba - vorbă. Adevărul va deveni Adevăr numai atunci, când adevărul va fi despărţit de politică, iar politica - de numărul tancurilor. Dar cât timp ne vom conduce după strategia lui Bismark, expusă în faţa generalilor săi: „Voi cuceriţi-mi teritorii, iar eu voi găsi persoane care vor dovedi că ele au aparţinut nouă de secole”, atât timp politicienii vor trage cărbunii fiecare la oala lui. Şi mai încerc să demonstrez unora că noi nu suntem căzuţi din lună şi nici aduşi de valurile migratoare. Aici ne-a găsit chiar Hristos. Ca să vă convingeţi, studiaţi orice hartă biblică, nu mai spun de Herodot sau Ptolomeu.

Mai mult

Peştera cu apă de la Mănăstirea Tismana

De | 2015-03-15T16:27:42+00:00 23 decembrie 2014|

Timpul a rămas pe loc aici, firul ghid al colegilor noştri ce au explorat fostele sifoane pierzându-se acum în patul galeriilor uscate. Dincolo de fostul Sifon 12, actualmente Sifonul 2, stă ascunsă apa de odinioară din Peştera Tezaurului… În cel de-al doilea război mondial, BNR a decis să pună la adăpost stocul său de aur. În aceste condiţii, în anul 1944, cu acordul guvernului, Banca Naţională a decis să transporte aurul, în cel mai deplin secret, la Mănăstirea Tismana, unde a fost depus într-o peşteră de lângă stânca Stârminei.

Mai mult

De la Covasna până la Năruja pe calea ferată forestieră de odinioară

De | 2015-03-15T16:27:50+00:00 23 decembrie 2014|

Construirea liniei de cale ferată forestieră dintre Terret – Comandău (atunci destinaţia finală era Ghiula, mai spre sud cu 5 km de la Comandăul de azi) a fost începută de întreprinzătorul Horn Dávid, probabil deodată cu înfiinţarea fabricii de cherestea de la Ghiula (1888). Realizarea căii ferate forestiere a fost necesară pentru exploatarea pădurilor din jurul localităţii Comandău.

Mai mult

Bârlad – scurtă plimbare

De | 2015-03-15T16:27:56+00:00 23 decembrie 2014|

Nu am vocaţia cercetătorului acribic, în ciuda laudelor primite pentru unele dintre cărţile scrise până acum. Nu o să aflaţi, de pildă, din acest omagiu, adus Bârladului şi locuitorilor săi din toate timpurile, că se găseşte, încă, amplasat pe a treia planetă de la Soare, la întretăierea paralelei 46o 14’ latitudine nordică cu meridianul 27o 42’ longitudine estică. Ceea ce ştiu cu siguranţă, este că actualul proiect civilizator de pe Terra, care se derulează de mai bine de 8.000 de ani, a inclus şi acest ţinut dăruit de Dumnezeu cu multă lumină şi căldură. În ciuda crivăţului siberian, care nu este străin moldovenilor berladnici dintre Colinele Tutovei.

Mai mult
© Revista de Lingvistică și Cultură Românească 2014-2024