Căucul – mărturie a ocupațiilor arhaice

De | 2021-09-22T18:11:29+00:00 22 septembrie 2021|

Căucul reprezintă o dovadă incontestabilă a existenței păstoritului ca veche ocupație tradițională și a măiestriei făuritorilor, care au creat aceste obiecte, regăsite cel mai adesea în „tabloul” stânei, în timpul șederii lor cu oile la munte, în afara hotarului satului.

Lauda mâinilor de țărani

De | 2020-03-22T19:48:14+00:00 22 martie 2020|

Oamenii Zarandului de Munte, țărani harnici, vânjoși și rezistenți, prin munca asiduă a mai multor generații au transformat râpele și coastele sălbatice ale munților din zonă, în grădini bogate și prospere. Au avut o viață grea și de puține ori îndestulată, dar prin munca mâinilor harnice și bătătorite au transformat sălbăticia în grădină. Astăzi, sub privirile noastre nepăsătoare sau neputincioase, se sting ultimii astfel de țărani. Grădinile devin pârloagă, mărăcinișurile și sălbăticia pătrund în fostele gospodării, acoperișurile se năruie sub ploi și zăpezi. Sate întregi dispar înghițite de natură. În câțiva ani ele vor mai dăinui doar în amintirea unora dintre noi.

Civilizația tradițională a lemnului între mit și realitate

De | 2017-12-24T17:59:11+00:00 24 decembrie 2017|

Lemnul a fost și este materia principală pe care omul a folosit-o din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Din lemn omul și-a făcut locuință și biserică, obiecte și unelte care să-i ușureze munca și viața și chiar obiecte de artă care să-i înfrumusețeze spațiul în care trăiește. În activitatea de prelucrare a lemnului, meșterul popular a pus atât îndemânare cât și simț artistic astfel încât specialiștii vorbesc atât despre civilizația românească a lemnului, cât și despre arta românească a lemnului. O gamă variată de astfel de obiecte pot fi apreciate în Muzeul Arta Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, o mărturie vie a civilizației tradiționale a lemnului

Nostalgia plutelor

De | 2017-03-23T16:44:09+00:00 25 august 2014|

Transportul lemnului pe ape curgătoare - plutăritul - a fost o ocupaţie multiseculară a locuitorilor bazinelor multor râuri din România. Atestat documentar pe Mureş încă din perioada daco-romană, plutăritul s-a practicat în ţara noastră - pentru perioade mai lungi sau mai scurte şi cu intensităţi diferite - pe mai multe râuri precum Mureş, Olt, Siret, Moldova, Prut, Someş, pe Crişuri, Argeş, Dâmboviţa, Vaser, Gurghiu ș.a. Însă atât din punct de vedere al duratei, cât și al intensității, peste toate domină plutăritul pe Bistriţa şi continuarea lui pe Siret până la Galaţi. Putem considera, fără a greşi prea mult, plutăritul pe Bistriţa ca fiind nava amiral a plutăritului din România.