Laptele matern și aburul hranei. Laura Ioana Toader despre sistemul alimentar românesc (2)

De | 2022-06-22T20:50:51+00:00 22 iunie 2022|

Sistemul alimentar românesc include atît prepararea hranei zilnice a familiei tradiționale, cît și darurile / ofertele făcute rudelor și cunoscuților la praznicele din sărbătorile creștine. Ciclurile existențiale nașterea, nunta, moartea sînt urmărite sistematic prin obiceiurile alimentare specifice, avînd ca elemente laptele (aliment esențial) și aburul (aliment ideal). Rolurile bărbaților (îndeosebi în actvititățile din afara casei) și cele ale femeilor (din interiorul căminului), instituții ale alimentației și ale ospitalității (hanurile), rețete și interdicții alimentare în familiie creștine în timpul posturilor sînt puse la dispoziția cititorilor spre luare aminte. Idealul de viață tradițional gravita în jurul întemeierii familiei, presupunînd respectarea datinelor strămoșești. Pomenirea morților prin ofrande alimentare aburinde asigura echilibrul între lumea pămîntească și lumea de dincolo.

Crucile de pomenire din piatră din judeţul Prahova, poartă către spiritualitatea, limba şi arta românească medievală

De | 2018-12-21T09:27:02+00:00 20 decembrie 2018|

Un recent proiect de luare în evidenţă şi de documentare a crucilor de pomenire din piatră şi a monumentelor de eroi din Primul Război Mondial din judeţul Prahova aduce în atenţia publicului larg din România categorii de patrimoniu cultural cel mai adesea ignorate. Mai ales vechile cruci de piatră, depozitare greu descifrabile ale unor informaţii preţioase despre spiritualitatea, istoria, arta şi cultura românilor înainte de epoca industrială, sunt astăzi în pericol, deşi ar putea reprezenta o poartă importantă către cunoaşterea trecutului de către generaţiile de astăzi.

Semincerii

De | 2017-02-07T10:36:20+00:00 25 august 2014|

Dacă cineva neîndoios în credinţa că veşnicia s-a născut la sat vrea să-i vadă chipul curat, în care bate o inimă inocentă, o poate întâlni la Culiceni, la doar 50 kilometri de Cernăuţi – Satul mic cu Oameni mari, modeşti şi cinstiţi, cu un pronunţat simţ naţional, strâns legaţi de glia străbună. Un cititor atent îmi poate reproşa că am scris şi am repetat de mai multe ori aceste cuvinte, dar nu găsesc altele care să exprime întocmai tot ce simt când mă aflu printre „semincerii” de acolo (aşa sunt numiţi la Culiceni oamenii de vârstă venerabilă, purtători ai durerilor trecutului), înzestraţi de la Dumnezeu cu puterea de a regenera memoria urmaşilor.