Scrisoare  deschisă  adresată domnului Ministru al Educaţiei şi Învăţământului  şi  Comisiei de pregătire a unei reforme a învăţământului

Îmi iau responsabilitatea de a vă scrie, fiind născută în 1935 şi o victimă – ca mulţi alţii – a reformei învăţământului din 1948, acţiune comunistă îndreptată contra poporului român.

Învăţământul românesc, atât de bine conceput prin organizarea efectuată de echipa condusă de Spiru Haret în primii ani ai secolului al XX-lea în scopul formării unor învăţători şi profesori care să alfabetizeze şi să ridice prin şcoală nivelul pregătirii culturale şi ştiinţifice a populaţiei, a avut un aport important la educarea civică şi patriotică a întregii societăţi. Nu se poate nega că, într-o epocă pe care am trăit-o ca elevă, copilul venea de la şcoală mândru că învaţă şi comunica acasă problemele lui de şcolar. Exista şi un consens între idealurile părinţilor şi cele ale formatorilor noilor generaţii. Şcoala era respectată, ea organiza şi timpul liber al elevilor, recomandând lecturi care cultivau o etică sănătoasă şi concepţii normale privind lumea înconjurătoare. Se organizau concursuri pentru promovarea talentelor şi se acordau burse elevilor săraci merituoşi.

Reforma învăţământului din 1948 a distrus însă acest edificiu, introducând o prăpastie între ceea ce se învăţa în şcoală şi ceea ce ştiau părinţii că e bine. Voi ilustra acea situaţie prin două întâmplări.

Un copil intrat la grădiniţă în 1948, după prima săptămână este întrebat la masa de prânz ce a învăţat acolo iar el răspunde entuziast: „O poezie“. Mama, văduvă de război, îi cere s-o spună şi copilul recită: „Stalin şi poporul rus / libertate ne-au adus“…

Au urmat ani în decursul cărora regimul instalat a adâncit tot mai mult ruptura între ceea ce se învăţa la şcoală şi ceea ce trăia copilul acasă. În 1988, unui elev de liceu i s-a scăzut nota la lucrarea de istorie din motivul că nu conţinea nici un citat din cuvântările „tovarăşului“. Mama i-a reproşat: „Chiar n-ai putut să înveţi pe dinafară un citat? Nu ştii proverbul: «Fă-te frate cu dracul până treci puntea»?“, la care elevul a răspuns: „Crezi că are să vină cineva să-mi spună că puntea s-a terminat?“

Generaţii întregi au fost traumatizate de politica oficială debitată şi prin şcoală, de restrângerile introduse în toate aspectele educaţiei şi învăţământului, situaţii care nu au rămas fără urme. De aceea, o reformă a învăţământului general trebuie să micşoreze distanţele dintre păturile sociale şi din interiorul familiilor, astfel ca binefacerile noului sistem să folosească întregii societăţi.

Câteva discipline de învăţământ necesită o abordare mai atentă în ce priveşte restructurarea lor. Istoria trebuie să aibă parte de o predare corectă, pentru ca generaţiile viitoare să capete obişnuinţa  de a judeca situaţiile istorice cu discernământ, pe baza convingerii că în şcoală au aflat „adevărul, tot adevărul şi numai adevărul“. La rândul ei, cunoaşterea Limbii române,  de care depinde formarea unui om cultivat, moral, cu un larg orizont intelectual, care-şi poate exprima corect ideile, atât verbal cât şi prin scris, permiţând cetăţenilor ţării să se implice eficient în viaţa socială, trebuie să se situeze în primul plan al preocupărilor Comisiei de lucru. Limba română, însuşită în toată bogăţia ei, poate oferi oamenilor de mâine o chezăşie de bună convieţuire. În acelaşi sens, orele de Religie trebuie să fie prezente, ele contribuind la formarea personalităţii şi a sufletului elevilor, care, ajunşi la maturitate, vor şti să primească atât drepturile cât şi datoriile inerente existenţei în societate. În România există o preţioasă tradiţie în domeniul învăţării Matematicii, care s-a bazat pe manuale în care etapele de predare a noţiunilor erau structurate în ordine strict deductivă, pentru a se evita alunecarea spre învăţarea pe dinafară. Dar metoda practicată de alegere a răspunsului corect dintre mai multe „soluţii posibile“ dă elevului impresia că poate răspunde corect și la întâmplare. Ca să nu rămână pentru unii elevi un bau-bau, matematica nu trebuie să recurgă la jocuri diverse, ci să urmeze linia logică făcând-o, pentru alţii, atractivă.

Reuşita unei reforme a învăţământului stă în calitatea conţintului manualelor, instrumente care îi ghidează pe elevi, dar şi pe profesori. Sperăm ca efectele posibile de durată ale adoptării unei noi viziuni de reformă benefică să constituie o preocupare distinctă la formularea tuturor detaliilor din propuneri.

Ileana Toma

Matematician şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Laureată a premiului „Gh. Lazăr“ al Academiei Române.

Preluată din „Noul euxin” nr. 1/2016, p. 2