Farmecul discret al Bucureștiului

De | 2021-07-07T11:48:52+00:00 24 iunie 2021|

Vă propun pentru mai departe două episoade care au apărut prin februarie-martie pe facebook, postate sub titlul: PODUL CALIŢEI, ÎNTRE CHIVERNISEALĂ ŞI PRĂPĂD, cu istorii legate de Mahalaua Caliţei, cea din zona străzilor Uranus, Coşbuc şi începutului de Rahova pe unde e Piaţa de Flori. Episodul 1 În care aflăm despre cum dintr-o fabrică valoroasă au mai rămas astăzi doar ruine şi un palat, despre frumuseţea arhitecturii industriale interbelice şi încercarea spectaculoasă de a reda bucureştenilor un cartier şi despre destinul unui şir de clădiri din cărămidă roşie, care timp de un secol au găzduit doar instituţii de învăţământ. Episodul 2 În care aflăm poveştile cu doi italieni care l-au ajutat pe regele Carol I să pună Bucureştii pe harta Europei, despre o Academie de şvarţuri, de capuţinere şi de bârfeală, şi despre clădiri emblematice din cărămidă roşie pe care istoria le-a hotărât a găzdui mai bine de un secol şcoli cu dascăli eminenţi şi destine tragice ale unor tineri studenţi militari.

Despre cer și cer

De | 2019-10-01T22:22:20+00:00 26 decembrie 2016|

Limba română cunoaște destule omonime, dar puțini știu despre cer și cer: poți spune ‘soarele de pe cer’, dar și ‘în trecut oamenii spuneau stejarului și cer’. Etimologic vorbind este acceptat că ‘cer’ ne-a rămas din latinescul caelum ‘cer’ caerulus, caeruleus  ‘cerul albastru închis’, [greacă koylos 'hău'] Copacul care atinge cerul cu ramurile lui tot în latină s-ar găsi: cerrus, um ‘-quercus’, stejar turcesc la Plinius (Vinereanu 2008), Alb qarr, pl qarra ‘un soi de stejar, stejar amar? {bitter oak}, stejar turcesc´ (Orel 1998).  Dacă însă lăsăm etimologiile la o parte și ne gîndim când și de ce au fost [...]